Într-o dimineață nebun de frumoasă, un autocar plin cu voluntari s-a îndreptat către nord-vestul județului Cluj pentru a aduna buchete de informații prețioase din viața comunelor și satelor clujene, care să contribuie la realizarea proiectului de promovare turistică a județului Cluj.
Articol inclus în proiectul Clujul Văzut Altfel, desfășurat în perioada 2014 – 2016. Le mulțumim voluntarilor noștri, Nora Fulger și Marino Dan Alexandru, pentru implicarea, entuziasmul și munca depusă la momentul respectiv. Fiind vorba de un proiect în continuă dezvoltare, dacă doriți să contribuiți la ilustrarea unui portret cât mai complet al acestor localități, ne puteți scrie un e-mail » [email protected].
Cu bucurie în suflet am coborât în comuna Bobâlna împreună cu un coleg (voluntar și el) însă, datorită distanțelor dintre sate și a lipsei mijloacelor de transport am reușit să vizităm doar trei localități printre care: Bobâlna, parțial Maia și Cremenea.
Știam despre Bobâlna că este localitate istorică, de numele căreia se leagă prima răscoală țărănească din anul 1437, însă când am ajuns aici, un film întreg ni s-a derulat în minte, clătindu-ne ochii cu peisajele locului, dar în același timp, întristându-ne amarnic.
Comuna Bobâlna, cu o populație de 1520 locuitori este situată la aproximativ 20 de km de orașul Dej, fiind formată din 11 sate după cum urmează:
– Bobâlna – sat reședință – cu 500 locuitori, atestat documentar în anul 1332 cu numele de Olpret (această denumire se presupune că ar deriva de la Alprecht sau Albret, schimbat mai târziu în Alparet cu pronunțarea românească încetățenită Olpret), iar din 1957 – Bobâlna;
– satul Antăș cu 50 locuitori – atestat documentar în anul 1437;
– satul Băbdiu cu 230 locuitori – atestat documentar în anul 1507;
– satul Blidărești cu 20 locuitori – atestat documentar în anul 1507;
– satul Cremenea cu 90 locuitori – atestat documentar în anul 1356;
– satul Maia cu 200 locuitori – atestat documentar în anul 1315;
– satul Oșorhel cu 110 locuitori – atestat documentar în anul 1378;
– satul Pruni cu 60 locuitori – atestat documentar în anul 1338;
– satul Răzbuneni cu 250 locuitori – atestat documentar în anul 1507;
– satul Suarăș cu 160 locuitori – atestat documentar în anul 1507;
– satul Vâlcelele cu 150 locuitori – atestat documentar în anul 1345.
Satul Vâlcelele, situat la poalele nordice ale dealului Bobâlna, pe cursul superior al râului Opret își face singur reclamă prin istoria lui deoarece este locul de unde a pornit răscoala țăranilor din 1437 din cauza creșterii dărilor, trecerii de sub autoritatea regală sub jurisdicția moșierilor, privarea de strămutare liberă. Astăzi mai poartă doar amintirea acelor vremuri, fiind cea mai săracă așezare din zonă.
Pătrunzând în intimitatea localității Bobâlna, primul popas a fost la tânărul preot Abrudan Marius, care de loc fiind din Cluj-Napoca, a îndrăgit aceste meleaguri și slujește cu o credință vie în frumoasa biserică din localitate (copie a catedralei din Sibiu cu opt turnuri) construită din grija sătenilor în anii 1911-1912.
La întrebările noastre, părintele, deși foarte tânăr, ne-a povestit despre frumoasa biserică în care slujește, apoi ne-a condus dibaci prin istoria comunei și a satelor arondate. Biserica din Bobâlna poartă hramul Sf. Treimi și este locul unde în fiecare duminică, sătenii (sunt în proporție de 99% ortodocși) vin cu credință pentru a asculta Sf. Liturghie.
Părintele ne povestește cum, prin intermediul bisericii, pentru a lega mai mult sufletele bobâlnenilor a reușit să organizeze și pelerinaje la mănăstiri din țară. Între anii 1964-1969, părintele Vasile Vasilachi a fost preot paroh la Bobâlna, după care a plecat în SUA, unde a fost vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române din cele două Americi. El a însuflețit biserica și locul, fiind un model de onestitate pentru bobâlneni, iar exemplul și învățăturile lui se propagă și în zilele noastre.
Prin strădania părintelui paroh Vasile Vasilachi, biserica a fost pictată între anii 1967-1969. Până atunci nu exista pictură interioară, era doar o culoare dată pe pereți. Tot aici găsim și o frumoasă tradiție care s-a impus de mai mulți ani, de sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci, în data de 14 septembrie.
Pe coasta unui deal din apropiere se află o cruce care străjuiește satul Bobâlna și care a fost ridicată în memoria eroilor din Primul și Al Doilea Război Mondial, dar și în memoria eroilor de la Răscoala din Bobâlna din anul 1437.
De ziua Înălțării Sfintei Cruci, în 14 septembrie, acolo la crucea de pe deal, în fiecare an se adună mulți oameni din localitate și din împrejurimi pentru a participa la slujba special oficiată de mai mulți preoți pentru comemorarea eroilor acestei zone.
Plecat fiind în SUA, părintele paroh Vasile Vasilachi nu a uitat nicio clipă de Bobâlna și bobâlnenii ei, fapt făcut cunoscut și peste hotare prin Jurnalul Parohial „Bobâlna și bobâlnenii” în care povestește în detaliu viața și obiceiurile acestora. În amintirea părintelui Arhimandrit Mitrofor Dr. Vasile Vasilachi, sătenii, cu participarea specială a domnului prof. Dumitru Pop din Olanda, au ridicat o sfântă cruce în curtea bisericii din Bobâlna.
Monumente
Preotul ne povestește că la 10 km, pe dealul de unde a pornit răscoala, tăcut și plin de istorie, locurile greu încercate sunt străjuite de un frumos monument care a fost ridicat în memoria celor căzuți.
Deși acesta poate fi considerat un important punct turistic, nu este pus în valoare și nu poate fi vizitat din cauza drumului greu accesibil, fapt pentru care este lăsat să se lupte singur cu vitregiile atmosferice și cu uitarea. La fel de trist este și monumentul ridicat mai târziu care a coborât istoria de pe dealul Bobâlna în vatra satului.
Biserica de lemn din Cremenea datează din anul 1677 și poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”. Biserica se află pe noua lista a monumentelor istorice. Pe clopot este gravat anul 1770, iar pictura interioară în tempera a fost realizată în anul 1758. Deși biserica este bătrână și are mare nevoie de restaurări, aici se țin slujbe, duminică de duminică. Biserica are două toace, una de lemn și una de metal. Toaca de lemn se bate numai în postul mare, iar toaca de metal se bate în restul timpului.
Casa Vaida, pe vremuri a fost maternitate și muzeu, astăzi fiind retrocedată moștenitorilor de drept și este închisă. Clădirea se impune și acum prin măreția arhitecturală, însă se afla într-o stare avansată de degradare.
Oameni
Locuitorii comunei sunt în marea lor majoritate de naționalitate română și într-un număr foarte redus, maghiari și rromi. Dacă vorbim de locuitorii acestui ținut, ni se umple sufletul de tristețe; media de vârstă se situează în intervalul 65-80 ani.
Cel mai vârstnic sătean din Bobâlna este tanti Anica, care la cei 93 de ani ai ei (n.r. în anul 2014) își trăiește tăcută toamna vieții ce-i apasă grea pe umeri, în căsuța sa mai veche de 100 de ani. Ne-a întâmpinat în pridvorul casei sale, cu chipul parcă cioplit în timp și cu ochii în lacrimi.
Povestea vieții și a vremurilor petrecute în acele locuri, nu o poate nimeni exprima în cuvinte mai bine ca ea. Aflăm aici despre obiceiurile locului, despre vremea semănatului, despre vremea culesului, despre măritișul fetelor. Mai peste tot vezi chipuri îmbătrânite care, cu ochii în lacrimi își așteaptă copiii, nepoții, strănepoții… poate-și găsesc timp și își amintesc să mai treacă pe la ei.
Am stat de vorbă și cu bătrânul satului cu numele de Butuza din Cremenea în vârstă de 88 ani care, deși își vede viața trecută, cu ultimele puteri ne arată cu lacrimile amintirilor atârnându-i în gene, locul unde tânăr fiind invita fetele la joc.
