Frumuseți din Țara Călatei: satul Văleni, comuna Călățele, județul Cluj
Redactor: Gigi Țepuș
Fotograf: Daniela Stănoiu
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Multumim voluntarilor noștri Panda Lenuța, Gigi Țepuș, Daniela Stănoiu, Ana Timar și Laura Mureșan pentru culegerea informațiilor, realizarea fotografiilor și redactarea textelor.
Aflată la doi pași de Cluj, Țara Călatei este o regiune etnografică dispusă în văile dintre Cluj-Napoca și Huedin. În zilele noastre, comuna Călățele poartă numele și tradițiile, atât cât au mai putut fi ele conservate.
Satul Văleni, în limba maghiară Magyarvalkő, are în spate o istorie care acoperă mii de ani! Astfel, fragmente ceramice aparținând culturii Coțofeni (din epoca timpurie a bronzului 1900-1700 î.e.n) au fost descoperite pe teritoriul satului, alături de inele din bucle din aur, din epoca bronzului (1700-1150 î.e.n), care se găsesc azi la muzee din Viena și Budapesta. Cea mai veche atestare documentară a satului este din 1213.
Cu un drum proaspăt asfaltat, Văleniul de azi te întâmpină cu pacea și liniștea localităților care au făcut o pauză din eternitate.
Este greu de spus dacă timpul s-a oprit sau călătorul este supus unui adevărat experiment vizual. Multe dintre case păstrează identitatea tradițiilor în construcția de locuințe, lucru care încântă ochiul și te duce cu gândul la expresii celebre, de genul „veșnicia s-a născut la sat!”. Una peste alta, în tihna acestor locuri este o plăcere să parcurgi, la pas, ulițele satului.
Părăsesc asfaltul, fac la stânga cu gândul să ajung la Biserica Fortificată, un obiectiv turistic cu totul deosebit. Pe partea stângă a drumului ce urcă spre culmea dealului pe care a fost construită biserica, printre case, apare Cetatea Bufniței!
Ei bine, această cetate este doar o casă cu o istorie aparte: construită în jurul anilor 1870, casa a aparținut familiei Pandur. A avut inițial o singură cameră, în limba maghiară epresia fiind „casa cu o grindă”, făcându-se referire la grinda centrală care traversează centrul casei. În primele decenii ale secolului trecut, casa a fost extinsă înspre est, prin alipirea, în mod grosier, a unei alte case din sat, care a fost efectiv demontată bucată cu bucată și alipită în poziția în care se află și azi. O particularitate a materialelor de construcție folosite în trecut este aceea că ele puteau fi reciclate cu ușurință și folosite pentru construcția unei alte case.
În anul 1940, familia Pandur s-a mutat în Huedin, casa fiind folosită de armată pe timpul războiului. Odată cu încheierea războiului, familia Pandur s-a întors acasă, împărțind casa cu grindă în două pentru a locui și alte rude apropiate. În 1955, Andras Pandur a construit în partea estică a casei încă o cameră, iar ulterior a ocupat toată casa veche, locuind aici până în iunie 1981, când s-a mutat la Cluj-Napoca. O perioadă, casa a fost întreținută de familia Pandur, existau încă straturi de flori la ambele intrări, de primăvara, până toamna târziu.
Apoi, s-a mutat în casă ciobanul satului, în perioada aceasta tinerii din sat obișnuind să se întâlnească aici la șezători, sau să repete, de pildă, colindele înainte de Crăciun. În această perioadă casa a căpătat numele de „Bagoly Vár” (Casa Bufniței).
După ce tinerii s-au mutat la Căminul Cultural, casa a rămas nelocuită și a început să se degradeze, ajungând într-o stare deplorabilă. Începând din 2011, proprietarul casei devine un O.N.G.: „Târnaț Kalotaszeg Durabil”, al cărui scop este promovarea și realizarea unei dezvoltări durabile și echitabile în zona orașului Huedin și a localităților înconjurătoare, din punct de vedere economic, ecologic, social și cultural. Partea cea mai interesantă a poveștii abia acum urmează: noii proprietari nu sunt români! Un scoțian (Douglas) și o englezoaică (Sara) se ocupă de promovarea diversității naturale și culturale ca parte de dezvoltare urbanistică și peisagistică durabilă și a turismului.
Îmi continui drumul către biserica fortificată, situată pe dealul din apropiere.
Acest mic fort de apărare a avut un rol important de-a lungul istoriei, salvându-i pe săteni din calea năvălitorilor. Biserica reformat-calvină de aici a fost construită în anul 1261 de călugării franciscani ai acelor vremuri, în stil roman. Reconstruită în anul 1452 în stil gotic, oamenii vremii i-au adăugat un altar și contraforți pentru întărirea zidurilor. În secolul următor s-a construit turnul masiv, care avea, printre altele, și scopul de observație al întregii zone.
Acoperișul foarte înalt, sub formă de piramidă, folosit în special în Evul Mediu, este adăugat după un cutremur care a avut loc în secolul al VIII-lea. Biserica este înconjurată de două ziduri de apărare, cu bastioane, ridicate în secolul XVII. Localnicii s-au refugiat în interiorul fortificațiilor înclusiv în timpul raidului efectuat de tătari pe aceste meleaguri, în secolul al XVII-lea, ale cărui dovezi pot fi văzute în cimitirul din apropierea bisericii. De la sfârșitul secolului XVI (1582) această biserică este reformată.
În interior atrag atenția, în special, pereții albi și broderiile, pentru ca, ridicând privirea, să rămâi uimit de tavanul împărțit în mai multe spații egale (casete) pictate cu motive diverse, în anul 1778.
Un fapt istoric interesant se întrepătrunde perfect cu o legendă: în biserică există un monument funerar al unui nobil care a fost îngropat aici, conform tradiției din secolele XVII-XVIII. Legenda spune că această piatră de mormânt era în același timp și ușa unui tunel care comunica în mare secret cu exteriorul, al cărui capăt ar fi ieșit fix la Mânâstireni, o localitate aflată la aproximativ 4-5 km. Cert este faptul că tunelul a fost găsit în interiorul bisericii, dar este prăbușit în afara zidurilor acesteia.
Ca orice biserică reformată, și aceasta are orgă, veche de peste 200 de ani.
De tavanul bisericii sunt suspendate două candelabre confecționate din grâu, simboluri consacrate ale bisericilor reformate, care simbolizează pâinea, adică trupul lui Isus. În mod particular acestea din biserica din Văleni au 60 de ani!
În imediata vecinătate a bisericii a fost inaugurat de curând un mic muzeu, unde pot fi văzute diverse vestigii istorice.
În cimitirul din jurul bisericii pot fi văzuți stâlpi funerari despre care se spune că au servit ca model lui Brâncuși când a construit Coloana Infinitului…
Tot în satul Văleni, pe dealul alăturat celui despre care v-am scris, se găsește o altă biserică, ortodoxă de data aceasta. Biserica de piatră din Văleni a fost construită la începutul secolului XX pe locul vechii biserici din deal, care data de la 1780. Astfel, în 1931 se dă în folosință biserica nouă, cu hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril”, cea veche fiind demontată bucată cu bucată și mutată în Aghireșu.
Încă un lucru demn de remarcat: în acest sat există un adevărat cult al eroilor: în timp ce în biserica reformată există montată pe un perete interior o placă cu numele celor căzuți în primul război mondial, în fața bisericii ortodoxe există un monument ridicat pentru comemorarea celor care au căzut la datorie în ambele războaie mondiale.
Cam astea au fost impresiile mele de călătorie și cu speranța că ași ajuns să citiți și aceste rânduri, vă invit la plimbare: satul Văleni se află la doar 50 km de Cluj Napoca sau la 14 km de Huedin.
Locuri frumoase vă așteaptă și istorii interesante vă vor fi spuse de oamenii locului!
Așadar, la drum!
