O englezoaică ajută fetele rrome din Sânpaul să urmeze cursul ţesut-cusut de la Şcoala de Arte Cluj
D-na Elvira Gavriş este originară din zona Bedeciu, situată la poalele Munţilor Apuseni, fiind totodată un mare meşter popular, creator de costume populare şi membru al Academiei Artelor Tradiţionale din România. Pasionată de meşteşugul pe care l-a dobândit din familie, domnia sa le transmite, de ani buni, cursanţilor de la Şcoala Populară de Arte „Tudor Jarda” din Cluj, cunoştinţele sale, în cadrul unor foste sau actuale secţii ţesut-cusut ale Şcolii de Arte: Bedeciu, Dej, Răchiţele, Cluj-Napoca şi Călăţele – Dealu Negru.
Ne aflăm în cocheta şi ultramoderna Galerie „Arte” a instituţiei, patronată de Consiliul Judeţean Cluj, situată pe strada Vasile Alecsandri, nr. 1, în plin centrul municipiului. Acolo, doamna Gavriş lucrează cu mai multe cursante de anul I, cărora li s-au adăugat şi cursante din anii superiori. Totul, de dragul folosirii cât mai eficiente a timpului, în situaţia în care zeci de doamne, având cele mai diferite profesii, se ambiţionează să urmeze acest curs pentru ca la absolvire să fie capabile să-şi coase singure un costum popular tradiţional şi, de ce nu, să obţină şi o diplomă de meşter în domeniu.
Iar reînvierea tradiţiilor şi a artei populare străvechi, la cursul de ţesut-cusut al d-nei Gavriş, nu este un slogan, ci o realitate care a devenit între timp un curent sau chiar o modă în rândul marelui public iubitor de folclor. Iar, în galeria devenită ad-hoc sală de curs, doamna ţesut-cusutului din Transilvania este omniprezentă şi le ghidează cu grijă pe cele câteva femei aşezate – cu acul şi materialul în mâini – în jurul mesei rotunde. Mărturiseşte Elvira Gavriş, nu înainte de a trage puternic aer în piept:
„Şi astăzi, alături de fetele de anul întâi participă şi cursanţi din anii superiori. Însă, cel mai interesant lucru este următorul: avem un grup nou de fete din localităţile Viştea şi Sânpaul, care doresc să înveţe meşteşugul – efectiv pentru a-şi câştiga apoi pâinea cu ajutorul lui. Deja au început să înveţe punctele de cusut, iar cursantele de la Viştea sunt ceva mai pricepute deoarece au lucrat până acum cu mărgele, aşa cum se lucrează acolo, însă cele din Sânpaul sunt abia la început, fiindcă au lucrat în alte tehnici”.
Aflu cu acest prilej că tinerele din comuna Sânpaul – toate de etnie rromă, având 17, 18 şi 19 ani – sunt însoţite de o doamnă din Marea Britanie, Mandy Simpson, reprezentanta Fundaţiei „Empower International”. Aceasta e cea care, timp de doi ani – cât durează cursul de la Şcoala de Arte – plăteşte cursurile celor trei fete şi, de asemenea, le transportă din comună până la Cluj-Napoca.
Povestesc, la început, cu o tânără rromă pe care o văd mai curajoasă, Alexandra, în vârstă de 18 ani şi aceasta îmi mărturiseşte, fără să stea prea mult pe gânduri:
„Mandy ne-a spus că e important să învăţăm la Cluj şi alte tehnici de cusut, cum ar fi cusăturile la fir – asta deoarece acasă am lucrat doar broderii pe desen. Am opt clase, făcute în comună şi doresc să mă calific pe viitor în domeniul confecţiilor, astfel că sprijinul ei şi al fundaţiei pe care o reprezintă e foarte important pentru mine şi colegele cu care sunt aici”.
Intervine în discuţie şi Lidia, tânăra de 17 ani, despre care aflu că e deja mama unui copil în vârstă de un an. Aceasta îi dă deplină dreptate Alexandrei:
„D-na Mandy a venit la noi la biserică şi pot să vă spun, cu mâna pe inimă, că i s-a făcut milă de noi văzând cât de greu o ducem cu traiul zilnic. Aşa că la început ne-a învăţat să coasem după desen, aşa cum e tradiţia la ea, în Anglia, dar apoi a zis că trebuie să ne diversificăm tehnica de cusut, ca să putem face bani cu adevărat. Şi ne-a mai zis ceva important: ne ajută să ne ajutăm singure. Sper să mă pot angaja undeva, după ce închei cursul şi – în ciuda dificultăţilor pe care le întâmpin, fiind mamă – vin în fiecare săptămână la Cluj împreună cu dânsa şi colegele mele”.
„E un domeniu care-mi place foarte mult – şi îmi poate asigura o meserie, deoarece la noi în sat nu se găsesc locuri de muncă decât în agricultură, iar visul meu este ca după ce absolv să ajung să cos costume populare tradiţionale”, declară la rândul său, încrezătoare, Adela, tânăra în vârstă de 19 ani.
Alături se mai află o doamnă, Ioana Maria Mureşan – educatoare de profesie – aflată în anul doi la „tehnici speciale”, practic în anul patru de studiu, care-i dă ocazia să ajungă la un anumit rafinament în domeniu. Amabilă, îmi completează „tabloul” arătând că tinerele rrome, neavând asimilată de acasă tradiţia portului românesc, lucru cu atât mai dificil, se ghidează după anumite criterii estetice – şi nu de familie, precum ea, care are rădăcini din zona Lăpuşului…
O abordez apoi pe d-na Mandy, care mă uimeşte, chiar de la început, arătând că munca sa cu cele trei femei rrome din Sânpaul reprezintă doar vârful aisbergului activităţii sale, care a debutat în România în anul 2013:
„Am început în zona municipiului Oradea, unde am avut un program prin care am ajutat nişte doamne să devină angajabile, în diferite domenii. Lucrez şi cu bărbaţi – pregătindu-i pentru munca în construcţii şi în tâmplărie – şi cu doamne, în domeniul broderiei, fiindcă acolo mă pricep mai bine. Le învăţ să coase lucruri care se vând apoi în Anglia, S.U.A. sau Australia. Iar când am sosit în Sânpaul, în urmă cu trei ani, am pornit un program similar, tot cu femei şi bărbaţi, însă am realizat că pentru femei e mai folositor un program pe termen lung, adică să absolve cursurile Şcolii de Arte din Cluj-Napoca, secţia ţesut-cusut”.
Asta – arată dânsa în continuare – pentru că genul de cusături tradiţionale le fac pe femei mai pricepute şi, în consecinţă, capabile de a confecţiona produse competitive pe piaţă, care să le aducă un câştig sporit! Iar scopul său şi al fundaţiei pe care o reprezintă, în fond, este ca ele să se ajute singure şi să devină independente din punct de vedere material!
„Mai avem alte șapte femei în program, împreună cu care lucrăm în timpul săptămânii produse „handmade”: felicitări, cutii de cadouri, etc. Şi, de asemenea, le învăţ să lucreze şi la maşina de cusut. E un mare câştig pentru ele, deoarece dobândirea meseriei le va aduce până la urmă bani şi le dă ocazia şi să muncească împreună, să se familiarizeze unele cu altele”, adaugă d-na Mandy.
Iată, în concluzie, utilitatea ţesut-cusutului, unul din numeroasele cursuri ale Şcolii de Arte Cluj-Napoca, capabil să ofere căi nebănuite, salvatoare pentru traiul şi totodată împlinirea sufletească a celor ce îl urmează, mai ales când le este predat de un dascăl de calitatea profesională a doamnei Elvira Gavriş.
Comunicat de presă
Școala Populară de Arte „Tudor Jarda” din Cluj
