Nevoia de joacă nu m-a părăsit nici acum. Entuziasmul și curiozitatea cu care privesc lumea îmi provoacă milioane de senzații. Ascult, miros, cercetez, pun întrebări, și poate uneori îmi bag nasul unde nu îmi fierbe oala, doar pentru a-mi satisface curiozitatea.
Încă mănânc ciocolată la micul dejun și adorm tot cu gândul la ea. Mă surprind numărând bălți sau împărțind bomboane în troleu. Caut în fiecare zi evenimente pentru copii la care aș putea participa pentru a-mi menține spiritul tânăr.
Am văzut sute de ore de magie, am încercat tobogane înalte cât un castel, am sărit în trambuline până mi-am încâlcit părul și am mâncat vată de zahăr cât pentru două vieți. Stau prin preajma copiilor și mă molipsesc de bucuria cu care gustă ei viața. Realizez cât de multe avem de învățat de la ei și îmi doresc să rămân veșnic copil.
Azi am ieșit iar la vânătoare de evenimente faine. Cu siguranță ați auzit și voi de noua obsesie a copiilor – kendama. Un prieten de nădejde de care cei mici nu se mai despart nicicum. Dar apare întrebarea – Jocurile copilăriei, încotro vă îndreptați?
Trebuie să recunoaștem că trăim în alte vremuri iar asta se reflectă și în alegerile copiilor pentru jocuri. Dacă până acum, majoritatea copiii nu mai ieșeau din casă, fiind captați de calculator, telefoane sau tablete, acum un nou trend începe să prindă formă.
Copii ies iar în fața blocului, privesc cerul și încearcă să fenteze gravitația pentru a mânui kendama formată din două părți principale, sabie (ken) și bilă (tama). Se formează adevărate rivalități și competiții la care participă copii de toate vârstele. Măiestria nu e garantată însă de vârstă ci de numărul orelor de practică pe care copiii le sacrifică făcând aceleași mișcări repetitive.
Pare simplu la început și mai ales plictisitor. Asta până încerci să faci o schemă și reușești doar să îți dai peste degete. Orgoliul că nu poți mânui o jucărie din lemn iese la iveală iar spiritul de competitor îți cere să-l întreci măcar pe puștiul de 5 ani.
Încotro se îndreaptă copilăria? Se mai știu distra copiii? Lumea în care trăim le stimulează suficent creativitatea sau doar le răpește inocența? Cred că cei mici vor găsi mereu resurse pentru a-și exprima personalitatea prin joacă și a zâmbi din motive mărunte, uneori greu de înțeles pentru noi.
Fenomenul kendama aduce la Cluj campioni mondiali care și-au dat întâlnire la Iulius Mall cu pasionații de jocul japonez. Organizatorii au pregătit demonstrații, provocări pentru copii, jocuri de colectiv, sesiune de poze și autografe și premii surpriză pentru câștigători. Jucăriile au invadat rafturile magazinelor, le găsești în supermarket, la standurile cu reviste, în târguri și poate în curând, alături de cornul și laptele oferite gratuit în școli.
Entuziasmul copiilor veniți să-și arate talentul îmi demonstrează complexitatea trick-urilor pe care le poți face cu această jucărie. Mă uit cu uimire la concentrarea și coordonarea lor și mă întreb dacă nu cumva am ajuns să folosesc expresia „copiii din ziua de azi…”, unul din semnele evidente ale maturizării. Alung repede gândul ăsta și mă bag în mijlocul lor, zâmbind pur și simplu la fiecare figură de copil întâlnită.
Voi ce părere aveți de jocurile copilăriei moderne?
