Cum a fost la Electric Castle? | Ziua 4: „mândră-i lumea și frumoasă”

„Mândră-i lumea și frumoasă” – un vers cât un rezumat

Cine se trezește de dimineață… știți voi. Ziua de sâmbătă a fost una plină pentru noi, în principiu datorită faptului că am reușit performanța de-a fi matinali. Am pornit pe la ora 14:00 de-acasă, adică. După concertul Florence + The Machine de vineri, care a fost minunat, ne-am simțit împliniți din punct de vedere al experiențelor muzicale. Așa că tânjeam după explorări în soare, relaxări printre copaci, activități și interacțiuni cu oamenii interesanți veniți la castel. În mare parte, intențiile ni s-au concretizat. Am ajuns prin Cluj cândva pe la 4 dimineața cu senzația că, așa cum ne-au transmis cei de la Supcarpați, într-adevăr „mândră-i lumea și frumoasă”.

Foto sus: Marius Mariș

(Paranteză: Ne-am bucura tare mult să ne trimiteți și voi gândurile voastre despre festival » [email protected] sau prin comentarii, la liber. Ale noastre pot fi găsite pe-aici.)

#1 Concerte » „That’s the Spirit”

Începem totuși cu ele, căci suntem la un festival muzical. Cele două trupe care au reușit să adune oamenii electrici în zona Main Stage au fost Bring Me The Horizon și Subcarpați. La a doua participare la Electric Castle, BMTH și-a încântat fanii cu piese mai vechi, dar și cu cele mai recente, compoziții într-un stil rock mai puțin agresiv, cu influențe pop și electronice. Probabil și-au câștigat noi fani pe-această cale, în timp ce unii încă îndrăgesc stilul mai vechi al trupei. Oli Sykes are oricum o prezență scenică aparte. Iar alături de el, a urcat sâmbătă pe scenă și unul dintre fanii trupei care, trebuie menționat, s-a descurcat excelent. Așa că, da, That’s the Spirit!

Cei de la Subcarpați și-au creat o legătură specială cu festivalul de la Bonțida. Indiferent de zi, de oră, de scenă, de preferințe muzicale, sunt foarte bine primiți de public. E ceva în ritmul muzicii lor care te face să vrei să sari. Dar așa, cu voie bună. Însă dincolo de ritm, sunt acele „calități estetice ale folclorului românesc” de care aminteau și ei aseară, pe care au reușit să le promoveze în rândul noilor generații. Pentru noi (și alte zeci de mii de oameni), momentul serii a fost apariția pe scenă a Surorilor Osoianu.

Mai amintim de While She Sleeps – concert din Hangar, mai pe „nișă”, extrem de apreciat în rândul fanilor care n-au avut nevoie de muncă de convingere: au fost alături 100% de trupa britanică de metalcore de la prima până la ultima piesă. Părăsind hangarul, ne-am liniștit la scena principală ascultându-l pe Nils Frahm. Ne-a plăcut vocea lui Dillon.

#2 Eco Stage la castel

Am reușit să ajungem și pe la Eco Stage ieri. Demersul pentru un festival prietenos cu mediul a fost de la bun început unul dintre motivele pentru care am apreciat direcția de dezvoltare pe care Electric Castle și-o asumă și în acest an. Prezența la festival a unor ONG-uri, inițiative și proiecte care abordează problema risipei alimentare, a colectării selective, a reutilizării materialelor care sunt considerate a fi deșeuri și atât, a reciclării creative, este un pas important în educarea publicului.

Și trebuie să spunem: da, publicul trebuie educat. Pentru că oricât de frumoși ar fi oamenii de la Electric Castle (și, subliniem: nu numai ei, ci publicul în general), am rămas dezamăgiți de nonșalanța debarasării de ambalaje în fața scenei principale, de exemplu. Pe iarbă nu erau atâtea pet-uri și doze de aluminiu, ce-i drept. Dar neasumarea unui simplu gest de a-ți arunca singur gunoiul (eventual selectiv!), pe mentalitatea că e ok să adune altul după tine, lasă de dorit.

#3 Descoperiri de sâmbătă: jocuri prin MicroCosmos

După Eco Stage, am ajuns la cortul cu activități. Era plin de oameni mici și mari, puși pe joacă. Noi ne-am distrat o vreme cu Jenga la dimensiuni mari și ne-am descurcat binișor, zicem noi. Atmosferă plăcută pe-aici, fără griji, fără presiunea timpului. Am ajuns și în zona specială e.on, unde am reușit să facem becurile să leviteze (cei care ne urmăriți pe Instagram, poate ne-ați văzut reușita la My Story). Nu e magie, e știință. Și e surprinzător de satisfăcător când îți iese.

Cea mai fascinantă descoperire am avut-o însă cândva după miezul nopții, când am dat de-un Micro Cosmos…

#4 Câteva vorbe de la Castel:

#5 Ce mai urmează?

În ultima zi de Electric Castle îi avem pe scena principală pe cei de la 30 Seconds to Mars, trupa celor doi frați Leto. Conform organizatorilor, înainte de concert, cei mai mari fani ai acestora (unii veniți chiar și din Brazilia, SUA, UK sau Germania) se vor bucura de o întâlnire specială cu cei doi frați, în backstage. Tot pe Main Stage, îi putem asculta pe Șuie Paparude, Lucky Chops și Metric.

De verificat programul concertelor și pentru Hangar și celelalte scene. De ajuns, poate, la patinoar. De explorat Sensorial Playground.

Pentru ultima dată în acest an, #MeetMeAtTheCastle!