Dumbrava din Căpușu Mare, județul Cluj.
Campania declanșată de Clujpunctcom (n.r. 🙂 ) din dorința de a pune toate localitățile frumosului nostru județ pe harta României, la propriu, numită „Clujul văzut altfel”, căreia m-am alăturat și eu ca voluntar în etapa strângerii de informații din teren, mi-a purtat pașii în satul Dumbrava, comuna Căpușu Mare, județul Cluj, România. Am fost tentat să adaug și Transilvania, dar m-am gândit că 1) știți cu toții că județul Cluj este situat în inima Transilvaniei și 2) nu doresc să pornesc o dispută despre menționarea regiunilor istorice ale țării mele, deoarece toate, dar absolut toate fac parte din România, nu?
Drumul spre (și în) sat, de îndată ce am ieșit de pe drumul național DN1 E60, lasă de dorit, calitatea acestuia nefiind prea grozavă ….
Prin grija domnului secretar (de la primăria Căpușu Mare) Gheorghe Bolchiș, aici în sat ne așteaptă doamna Rodica Stănescu, care are amabilitatea să ne prezinte un costum popular românesc din această zonă. După ceva vreme de la intrarea în sat, cerem ajutor pentru a găsi adresa …
Un localnic ne îndreaptă, amabil, pe direcția înainte, și după soclul unde a fost cândva un monument, în centrul satului, pe prima stradă la dreapta! Mulțumim pentru ajutor! 🙂
Doamna Rodica ne așteaptă în poartă, gata îmbrăcată în frumosul port popular românesc și, după scurte prezentări începe ședința foto:
Costumația doamnei este confecționată manual, în deceniul al patrulea al secolului trecut, la școala din sat, sub atenta îndrumare a doamnei învățătoare. În acea perioadă, societatea culturală Astra, care își avea sediul la Sibiu, lupta pentru uniformizarea costumelor populare românești: cămăși albe cusute cu roșu și negru și catrințe negre. Anterior acestei perioade, în sat (și nu numai) cătrințele erau de culoare „vânătă”, iar cămășile erau cusute doar cu fir de culoare neagră.
O adevărată comoară culturală, deținătoare a multor povești cu și despre sat, doamna Rodica ne-a descris, în amănunt, compunerea costumului:
Cămașa este confecționată din pânză albă, țesută în casă, în război, din fuior de cânepă și bumbac, cu motive florale și geometrice, cusute doar cu roșu și negru.
Cătrințele sunt confecționate, de asemenea, din pânză țesută în casă, la război, de culoare neagră, cu diferite forme geometrice și florale. Acestea au pe margini cusute dantele, făcute din croșetă și sunt prinse, peste mijloc, cu un brâu, cum altfel decât țesut în război, care, la nevoie, se poate înlocui cu o panglică tricoloră:
Poalele sunt confecționate din pânză albă, subțire și plisată, iar capul este acoperit cu o basma în culorile roșu, galben și negru.
Foarte amabilă, doamna ne-a povestit una-alta din viața satului. desigur că ar fi fost multe de întrebat și de aflat, dar, cu scuzele de rigoare, vă spun că timpul era oarecum limitat, informațiile extraordinar de multe și variate, locurile unde trebuia să ajungem erau, de asemenea, fără număr! Mai mult, unul dintre câinii gazdei a fost cu ochii pe mine, la propriu, să nu cumva să scape ceva nenotat din spusele doamnei Rodica! 🙂
În partea dreaptă a fotografiei îl puteți vedea pe domnul Tito, pe numele adevărat Iakab Francisc, ghidul nostru pe toată durata șederii noastre în comuna Căpușu Mare.
La o altă casă am avut onoarea să ni se prezinte un costum popular maghiar, prin amabilitatea domnișoarei Batiz-Ferkő Orsolya, studentă în anul doi la Cluj. Din păcate, nu am reușit să aflăm amănunte despre cum se numesc articolele de vestimentație sau care este istoria lor, dar asta nu înseamnă că nu vă arătăm și vouă frumosul costum popular:
Cu mii de mulțumiri plecăm mai departe … la poarta unei case, oamenii stau de povești:
Nu am apucat să întreb care dintre dumnealor a venit de la coasă, deoarece, văzându-ne cu aparate de fotografiat și ustensile de luat notițe, domnul Tacacs Ștefan, în vârstă de 91 de ani, ne-a spus povestea dumnealui: suferința extremă a vieții sale a avut loc în perioada comunistă, când, la sfârșitul deceniului șase, în anul 1958 mai precis, a fost trimis la canalul Dunăre-Marea Neagră, la muncă silnică, împreună cu tatăl domniei sale, care a și murit acolo, în anul următor, la vârsta de 57 de ani, la Poarta Albă.
Motivul invocat: hotărârea unei instanțe de judecată care, în urma denunțului unor oameni de bine (tot din sat, culmea, vecini de-ai dumnealui!), a hotărât să-i pedepsească pentru delictul de a fi fost chiaburi, mare păcat și periculos lucru în acele timpuri.
Motivul real: comunitatea locală a refuzat să se înscrie în colectiv, denumirea populară a fostelor cooperative agricole de producție, rezultatul comunist al marii naționalizări și desproprietăriri a românilor de către comuniști. Perioada petrecută departe de casă a însumat 15 luni și 15 zile, dar efectul asupra comunității nu s-a lăsat mult așteptat: sătenii s-au înscris, cu mic, cu mare, de teamă, la colectiv, într-un timp record: trei zile!
În acest timp, doamna Rodica, mai vechea nostră cunoștință, ne aștepta cu porțile larg deschise la biserica ortodoxă din sat, construită în anul 1926, care poartă hramul Sfinții Mihail și Gavril.
Cu renovări interioare recente, biserica este luminoasă și frumos pictată:
Așa cum le stă bine oamenilor buni, care se înțeleg, în imediata apropiere se află o altă biserică reformată de data aceasta, bine împrejmuită de un gard de piatră, cu o poartă frumoasă sculptată în lemn:
Aspectul actual al bisericii datează din anii 1998-2000, când au fost renovate atât exteriorul, cât și interiorul, în totalitate. Cu un interior simplu, fără picturi pe pereți…
cu pereții albi și mobilierul albastru, cu nelipsita orgă, specifică tuturor bisericilor reformate, ceea ce atrage privirea celui care intră este acest …candelabru din grâu, care sugerează pâinea, adică trupul lui Hristos!
Forma de azi a bisericii datează din 1831, an în care s-a reconstruit exact pe locul fostei biserici, a cărei vechime se pierde în negura timpului. Cert este faptul că tavanul casetat și pictat, montat în întregime în actuala biserică, are inscripții datând din 1757 și 1771.
Pe parcursul secolului XX au fost efectuate lucrări de restaurare în mai multe rânduri, fiind schimbate clopotele și mobilierul, reconstruit turnul, reparații la orgă. Pe unul din pereții interiori este dispusă, la loc de cinste, o placă comemorativă pe care este scris numele eroilor căzuți în primul război mondial.
Domnul din imagine cântă la orgă de 24 de ani:
Pe băncile din lemn sunt așezate pernițe confecționate manual, cusute cu frumoase motive florale:
Am ieșit din curtea bisericii și am observat, în imediata vecinătate, o doamnă care stătea la poartă și pregătea ….materia primă pentru prânzul următor:
Am fost uimit când am tras un ochi la rezultatul muncii dânsei:
Eu așa fasole multicoloră nu am mai văzut! Voi?
Ne îndreptăm spre ieșirea din sat. Am adunat o mie de impresii de călătorie, multe fotografii, am întâlnit oameni faini …. Dealurile ne salută în tăcere
Foarte interesant a fost voiajul nostru în Dumbrava!
Până data viitoare să fiți buni! 🙂
Redactor: Gigi Țepuș
Fotograf: Daniela Stănoiu
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Multumim voluntarilor noștri Gigi Țepuș, Daniela Stănoiu și Mureșan Laura pentru culegerea informațiilor, realizarea fotografiilor și redactarea textelor.
