Drumul spre centrul Clujului

de |

Drumul spre centrul Clujului.

Un mare filosof existentialist, Nikolai Berdiaev, spunea că fiecare om iși are locul său în univers. Această remarcă poate conduce spre o ambivalență a termenului univers. Pe de o parte am avea universul lăuntric, iar pe de alta universul cosmic. Ideal ar fi să găsim o consonanță între cele două tipuri de univers.

Universul meu lăuntric e atras spre centru. Drumul spre centru, cum zicea Mircea Eliade, este o regăsire a sinelui în cosmicitatea lumii. Dacă sinele tău a fost suflat într-o metropolă, cum e Clujul, înseamnă că e mereu orientat spre cei ce se regăsesc în centru. Oamenii iși dau întâlnire în centrul orașului. În centrul orașului se regăsesc principalele instituții. În centrul orașului avem nucleul monumentelor reprezentative. Turiștii dau năvală în centrul orașului spre a-și potoli setea de cunoaștere. Porumbeii coboară din înaltul cerului spre a primi hrana încălzită din palmele unui om orientat spre centru. Aici, în centru, protestează oamenii, pentru ca ecoul cuvântului să zguduie cercurile concentrice amorțite în indiferența uitării centrului. Aici sunt marile piețe unde totul se negociază, mai puțin onoarea și demnitatea umană.
Centrul înseamnă concentrare a umanității într-un punct, dispariție a frontierelor, discriminărilor, regăsire a culturilor, tradițiilor etnice. Centrul este o unitate în diversitate.

Nu pot să-mi ascund admirația pentru zona centrală a orașului. Aș vrea să-mi pot adăsta privirea într-un punct fix, dar acesta mă copleșește cu dinamica lui. Aș vrea să pot poposi în centru și totul să se-nvârtă în jurul meu, dar parcă eu mă-nvârt în jurul centrului.

Statui tăcute ale unor conducători iluștri ca Matei Corvin, Avram Iancu, Alexandru Ioan Cuza, străjuiesc porțile imaginare ale nucleului central. Monumentul memorandiștilor și clopotele catedralelor aduc aminte de zbuciumul căutării drumului spre centru. Catedrala Ortodoxă, biserica Sfântul Mihail sau Catedrala greco-catolică te strigă pentru a-ți arăta drumul spre centru. Cafenelele, restaurantele, librăriile acompaniate de Opera Română îți istorisesc povestea lor în drumul spre centru. În acest centru al armoniilor muzicale, etnice și confesionale are loc promenada sinelui în găsirea originii sale.

E plăcut să te așezi într-o seară răcoroasă,, să-ți închipui că totul se-nvârte în jurul tău. Parcă totul a fost ridicat doar pentru tine. Fântânile arteziene fac plecăciuni în fața ta, trecătorii te îmbie cu priviri drăgălașe, dar detașate, farurile mașinilor creează un halou de lumină, statuile încremenesc în fața imensității tale, pavajul se cutremură sub picioarele simple ale celui ce caută drumul spre centru. Parcă, ți-ai dori o boare de vânt, o adiere a ramurilor dezvelite ale copacilor, dar totul a fost pregătit pentru tine. De data aceasta, tu ești spectatorul, dar și actorul filmului ce rulează la Cinema Victoria. Totul e o transparență a infinitului umanității, pentru ca tu să te oglindești în pământul întors cu fața spre cer. Un singur lucru a mai rămas pentru mine, să-i atrag spre centru pe cei ce orbecăie pe cărările obscurității deșănțate.

Acesta e centrul Clujului și al universului meu lăuntric, pe care-l caută toate drumurile șerpuite.

Articol scris de Bogdan Marcasan
Fotografie realizata de Mihai Hendea

fotografii din cluj


Comentarii