Doamnele Clujului iubeau lectura, serile petrecute între prieteni și se îngrijeau de școli pentru toți copiii

de |

Doamnele Clujului iubeau lectura, serile petrecute între prieteni și se îngrijeau de școli pentru toți copiii

Cât de cultivate erau femeile din Clujul vechi? Ce îndeletniciri aveau doamnele din familiile nobiliare maghiare și nu numai?

Obiceiurile societății din Transilvania nu sunt cu mult diferite de cele din Anglia, mărturisește englezul John Paget, un împătimit al călătoriilor în lumea întreagă, care ajunge la această concluzie după ce poposește și la Cluj (1835-1836).

Preocupările doamnelor din Cluj pe parcursul zilei sunt din cele mai diverse, de la ascultarea noutăților, brodat, pictat, până la lecturarea unor cărți din literatura străină. Interesul pentru carte este așa de mare la Cluj încât s-a înființat un club de carte prin intermediul căruia să ajungă cât mai repede în mâinile „devoratoarelor” de literatură cărțile noi.

„Doamnele își petrec, de obicei, diminețile ocupându-se de problemele din gospodărie sau ascultând noutățile zilei și zvonurile din împrejurimi în timp ce brodează. E adevărat, unele dintre ele petrec acest timp în fața șevaletului sau a mesei de desen, iar altele aleg să își îmbogățească mințile citind lucrări alese din literatura străină. Pe lângă o bibliotecă bună de care dispune Clujul, doamnele au înființat recent și un club de carte pentru a face rost mai repede și mai bine de cărți noi”, scrie scriitorul englez.

unirii-1-istoria-fotografiei-clujene

Doamnele și domnișoarele din Cluj îi citesc pe marii scriitori străini în traducere, dar și în original, îndeletnicire de care nu pot fi la fel de mândre multe dintre englezoaice:

„Știu multe doamne care cunosc numele și operele clasicilor noștri cei mai buni, citind fie în original, fie în traduceri și puține sunt acele care nu pot vorbi despre Byron sau Scott. Nu neapărat că asta dovedește o pricepere deosebită a literaturii, dar tare mă tem că dacă le-am întreba pe doamnele din Anglia cât de multe știu nu despre scriitori unguri, ci măcar despre cei germani, vom descoperi deseori că au mult mai puține astfel de cunoștințe”.

Clujenii sunt legați de casă, dar nu așa de mult încât să fie sclavi ai căminelor lor. După prânz, doamnele primesc vizitatori, iar seara o petrec în compania prietenilor.

„Cel puțin în timpul iernii, societatea acordă mult timp și o atenție deosebită doamnelor. După prânz încep să-și facă vizitele. Vara merg și se plimbă prin parc sau în alte locuri din împrejurimi și abia mai târziu primesc vizitatori acasă sau merg să își petreacă serile în compania prietenilor. Deși sunt mai legați de casă decât francezii, clujenii nu sunt totuși niște sclavi ai căminelor lor, asemenea nouă englezilor. Dacă petreci o seară singur nu se consideră a fi o mare catastrofă, doar că de obicei serile sunt petrecute în societate”.

Doamnele Clujului

Fiind în temă cu evenimentele vremii, iubind lectura, femeile din Transilvania au propriile opinii, pe care de altfel și le exprimă adeseori.

„Există multe femei în Transilvania care, prin desăvârșirea și manierele lor, s-ar potrivi în orice societate în care le-ai așeza.”

Nici intelectualitatea de aici nu e mai prejos față de cea din alte țări. A fost uimit de libertatea cu care sunt purtate discuțiile politice și religioase în fața femeilor și mai ales de interesul și implicarea lor în acestea. (În România, femeile au avut drept de vot abia în 1938, iar în Ungaria l-au obținut în anul 1920).

Foarte multe din femeile aparținând familiilor nobiliare maghiare s-au implicat, în acel timp, în crearea de școli la Cluj, astfel copii de diferite etnii și religii s-au bucurat împreună de educație.

„Baroana B. m-a dus să văd o școală de care era foarte interesată și de care s-a și ocupat, în parte, atunci când a fost fondată. La această școală mergeau copii de toate religiile și a fost construită pentru a-i ajuta pe bieții protestanți, dar și pe ceilalți să își educe copiii fără ca aceștia să fie tentați să treacă la catolicism, lucru care se întâmpla în alte locuri. Se mergea după sistemul din Lancaster și părea să aibă succes. Elevii învață lucruri de bază ale educației, însă se insistă pe religie și obiceiuri. Slujbele de peste zi sunt începute și încheiate cu rugăciune și un imn, dar și cu citirea unor pasaje din Biblie. Printre copii erau calvini, unitarieni, catolici, ortodocși și evrei (cei din urmă nu participau, însă la orele de religie).

Una dintre doamnele cu inimă mare ale Clujului este baroana Josika:

„Baroana Josika a fondat și școli pentru clasele inferioare, Clujul fiindu-i îndatorat acestei mari doamne pentru multe astfel de investiții”. 

josika

Fotografii: Vechiul Cluj & Istoria Fotografiei Clujene 
Alte impresii despre Cluj ale călătorului John Paget:

Comentarii