Clus, Cluj, Napoca, Cluj-Napoca… și alte variante controversate | Când și de ce s-a schimbat denumirea orașului Cluj-Napoca?
Deci Cluj sau Cluj-Napoca? Dar de ce și de când? Dar contează pentru clujeanul secolului XXI?
[foto: Living Cluj & Nicolae Frunzeti]
Noi, ca indivizi, nu ne mai identificăm atât de mult cu numele care ni se dă la naștere, ne creăm pseudonime și identități virtuale după bunul plac, știm că putem opta pentru alt nume și în acte. Numele devine o etichetă pe care o îmbrăcăm după bunul plac. Poți fi Gabriel în buletin, Tyr în mediul online, Ionel pentru prieteni și familie. Joaca aceasta identitară se răsfrânge și asupra toponimelor. Parcă nu mai suntem atât de atenți la denumiri, nu? Nici măcar când vine vorba de branduri (care, ele, totuși încă țin la o identitate clară, etc).
Așa este și cu orașul nostru. De-o vreme, în acte se numește Cluj-Napoca, pentru prieteni și apropiați este Cluj, așa pe scurt și direct, iar prin diverse medii tipărite sau online mai este știut și ca orașul din inima Transilvaniei, orașul de pe Someș, orașul-comoară al Transilvaniei.
Iar toată controversa cu plăcuțele bilingve la Cluj, care între timp au devenit chiar multilingve, este doar o dovadă a faptului că, totuși, cuvintele au o forță deosebită – atunci când le asociem o semnificație aparte, un sens. Te-ai întreba: ce contează că o fi doar Cluj, sau pe lângă Cluj mai apare și Napoca, Kolozsvár și Klausenburg? Contează în măsura în care orașul nu este doar un spațiu geografic, orașul este în sine un organism social, cu povești de viață, oameni și comunități, preferințe și valori.
La început a fost Napoca… Apoi a fost Cluj.
Denumirea ne duce azi cu gândul la origini latine și la Imperiul Roman, dar se pare că „Napoca” a fost, cel mai probabil, o denumire preluată de la o veche așezare dacică de prin zonă, de către coloniștii aduși în teritoriu de împăratul Traian. Se puneau atunci bazele primei așezări romane de pe teritoriul castrului roman Napoca. Sub împăratul Hadrian, Napoca devine municipiu, iar Marcus Aurelius o promovează la rangul de colonie.
În secolul al XII-lea (1173), aflăm de Clus, o denumire latină ce desemna cetatea orașului medieval din zonă. „Clusa / Clusus” în latină și echivalentul său german „Klause” fac referire la ideea de „închis” / strâmtorat, un atribut datorat poziționării orașului într-un spațiu perceput ca fiind închis, înconjurat de dealuri. O altă explicație pentru această denumire poate fi dezvoltarea așezării medievale în zona unei mănăstiri care, pe vremea primilor sași din regiune, în limba germană era „Kloster”. Sau i se datorează unui anume primar sas pe numele său Klaus. După anul 1183, alternează denumirile: Clus, Culus, Kluzs, Kuluzs, mai târziu fiind întâlnite și Kuluzsvar, Kaluzsvar, Claudiopolis, Klusenburg sau Klausenburg.
Clujul n-a fost mereu cu j, așadar, ci cândva, ca un prim nume românesc al său, se vorbea de Cluș. După Marea Unire din 1918, s-a încetățenit denumirea de Cluj.
… Apoi a fost Cluj și Napoca.
În 16 octombrie 1974, prin Decretul Consiliului de Stat, nr. 194, municipiul Cluj devenea municipiul Cluj-Napoca, iar după două zile această decizie apărea și în Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România, anul X, nr. 125. Motivația o găsiți mai jos:
Poate chiar mai interesant de urmărit este discuția care a avut loc între Nicolae Ceaușescu și restul tovarășilor cu doar o zi înainte de a se emite decretul.
Stenograma ședinței în urma căreia s-a decis schimbarea denumirii municipiului Cluj în cea de Cluj-Napoca a fost publicată în rețelele de socializare de Zoltán Györke, fost inspector guvernamental și subprefect al Clujului, care în urmă cu câțiva ani (2014-2015) solicita atât Primăriei cât și Consiliului Local revenirea la denumirea inițială.
Iată discuția din cadrul ședinței din 1974:
De atunci, așadar, denumirea oficială a municipiului a rămas Cluj-Napoca. În limbajul cotidian, este, cel mai adesea, doar Cluj – o formă de alint sau prescurtare pentru unii, o formă de „rebeliune” la adresa modificării aduse în perioada comunistă pentru alții.
În ciuda numelui, Clujul rămâne însă un oraș deschis, unde istoria își dă întâlnire zi de zi cu viziunile de progres ale noilor generații. Orașul este, în cele din urmă, mai mult decât suma unor litere, mai mult decât Cluj, Cluj-Napoca, Kolozsvár sau Klausenburg, căci semnificația denumirii sale își schimbă valențele nu privind în trecut, ci construind prezentul și viitorul, oamenii fiind cei care văd sens și prind drag de acele câteva sunete rostite cald, ardelenește…
Resurse informaționale:
-
Petraș, Irina. Clujul din cuvinte, Casa Cărții de Știință, 2008. Capitolul „Faber est suae quisque fortunae” – autor: Radu MUNTEANU.
-
Buletinul Oficial al Republicii Socialiste România. X (125). 18 octombrie 1974
-
Zoltán Györke – stenograma ședinței din 15 octombrie 1974.
