O zi prin Cuzdrioara
Cuzdrioara, un loc unde liniștea de odinioară se regăsește între lupta dintre urbanizare și conservare. Un sat atipic față de cum ne-am obișnuit să găsim, în care cu toate că te-ai aștepta să zărești numai oameni ce deja au scris povești și au biruit aceste meleaguri, întâlnești tinere speranțe ce abia acum își clădesc ușor drumul…
Articol inclus în proiectul Clujul Văzut Altfel, desfășurat în perioada 2014 – 2016. Mulțumim voluntarilor noștri Ștefana Acozmei și Ioana Herlea pentru implicarea, entuziasmul și munca depusă la momentul respectiv. Fiind vorba de un proiect în continuă dezvoltare, dacă doriți să contribuiți la ilustrarea unui portret cât mai complet al acestor localități, ne puteți scrie un e-mail » [email protected].
Fiind la numai 6 km de Dej, se observă imediat procesele de modernizare ce schimbă încet, încet aspectul satului. Primărie nouă, terenuri de fotbal și tenis, parcuri frumos amenajate, cu foișoare și aparate speciale pentru sport, un centru turistic ce-ți aduce o dulce nostalgie a timpului ce a trecut – sunt câteva din schimbările ce s-au făcut, iar multe altele sunt în plan de realizare.
În plus, Cuzdrioara are deja propriile ei puncte turistice ce-și au farmecul și misterul lor; numai turiștii lipsesc, pentru a le găsi taina.
„Răstignirea” – pădurea și izvorul ce aduc oamenii împreună
Unul dintre cele mai relaxante locuri ce le poți găsi în Cuzdrioara este pădurea din apropierea satului. Aceasta e numită printre săteni Răstignirea, deoarece în vârful pădurii se găsește o cruce ce întruchipează răstignirea Domnului și un izvor ce este sfințit în fiecare an. Lângă acestea oamenii se adună de obicei și fac grătare, petrecând timpul împreună.
Ceea ce este foarte interesant la acest izvor e că deși se varsă din vârful pădurii, la poalele acesteia, la numai 20 de metri, s-au făcut săpături și s-a descoperit că apa nu mai curge.
Izvorul Buna
Pe lângă acest izvor, cuzdrienii se mai pot lăuda cu încă unul, care se află chiar în mijlocul satului. Numit Izvorul Buna, acesta este pânza freatică a tot satului, oamenii având apă potabilă naturală și gratuită din belșug.
Înainte, în jurul acestui izvor era frumos amenajat un locșor, precum un foișor, unde oamenii găseau prilej de a veni și a socializa. Acum au rămas doar câteva bănci, însă locul nu și-a pierdut întrebuințarea.
Cetatea Chazarilor (Cetatea Cuzdrioara – Kozárvár)
După vreo 5 minute de mers de la Izvorul Buna, pe partea stângă, se află cimitirul reformat. Odinioară, aici era o așezare fortificată, denumită Cetatea Chazarilor*; urmele fortificației nu mai pot fi însă întrezărite, fiind acoperite în întregime de trecerea timpului și de actualul cimitir.
Aici, spun unii săteni, s-ar auzi zgomote ciudate venind de lângă mormântul lui Máthé Gyula. Într-o zi, lângă acest mormânt a apărut o flacără albastră ce a ars o bucată de iarbă în urma sa, iar de atunci se zice că au început să se audă zgomotele. Deși flacăra e posibil să fi apărut din cauza unor scăpări de gaz, această poveste continuă să circule pe la urechile oamenilor.
Un alt obiectiv turistic mai poate fi considerat şi conacul Teleki, unde a locuit prin secolul al XVIII-lea familia Teleki. Conacul găzduiește în prezent școala generală**.
Oamenii satului
Cuzdrioara, pe lângă minunatele-i peisaje, are și câțiva oameni ce s-au remarcat și încă se remarcă prin munca și prin pasiunea lor. Unul dintre aceștia este Ioan Retegan, cel care a scris o carte despre obiceiurile, originile și lumea Cuzdrioarei, aceasta fiind una dintre cele mai valoroase comori ale satului. În plus, i-am menționa pe pictorul Gabriel Matei și pe profesorul Ianos, ce este și sculptor. Aceștia au o contribuție deosebită în educația și dezvoltarea celor mici, organizând sau participând la diferite activități dedicate copiilor.
Dacă odată Cuzdrioara era vestită pentru cel mai dulce și mai bun lapte, și chiar aproviziona atât Dejul cât și o întreagă armată, acum oamenii se străduiesc să-și mai clădească un trai din îngrijirea animalelor și agricultură. Mulți lucrează însă în fabrici sau chiar în oraș. După anii 2000, puțini au fost cei care au rămas să se ocupe de muncile agrare, însă cei care au rămas în sat sunt mulțumiți și au dorința de a continua.
Am avut ocazia să discutăm cu un domn din sat ce deține 6 vaci, iar pasiunea și iubirea sa față de aceste animale blânde i se zărea în priviri. Cu regret, ne spunea că se va lăsa în curând de această ocupație. Cu toate că-i încarcă sufletul, nu îi este de ajuns acest efort pentru a întreține o familie, iar timpul și împrejurările îl fac să renunțe la plăcerea sa. Odată cu modernizările din ultimii ani, însă, calitatea vieții a crescut în Cuzdrioara, comuna reușind să atragă noile generații (nepoți, „fiii satului”) înapoi în satul natal și să încurajeze investiții și dezvoltarea de mici afaceri locale – n.r.
Un alt om remarcabil este domnul Lăpușan, proprietarul brandului românesc SEVIA Apă fructată, băuturi cu magneziu sau colagen. Produsele sunt încă în perioada de testare, însă proprietarul are speranța că va reuși să le vândă nu numai în Cuzdrioara, ci și la nivel național (ceea ce s-a și întâmplat, căci în prezent băuturile SEVIA pot fi găsite în Auchan, Profi și alte lanțuri de magazine, n.r.).
Cuzdrioara este un sat ce merită a fi vizitat și descoperit. Pe lângă locurile frumoase și liniștite, vei întâlni oameni calzi, ale căror povești merită să fie ascultate. Te asigur că vei avea o experiență inedită!
Țin să le mulțumim tuturor celor care ne-au dat ocazia să cunoaștem, să înțelegem câte puțin din frumusețile și personalitatea acestui sat și ne-au ghidat prin cele mai deosebite locuri.
Articol și fotografii realizate de Ștefana Acozmei și Ioana Herlea
*Cetatea Cuzdrioara, în maghiară Kozárvár, își trage numele de la „khazari” / „chazari” (cazari), un neam de origine tătară, parțial nomad, ce a pus bazele unui imperiu în zona Mării Caspice, prin secolele VII-IX. În lucrarea „Gesta Hungarorum” (Anonymus), cazarii sunt amintiți ca făcând parte din rândul supușilor lui Menumorut. În secolul al XIII-lea, Regele Ungariei și Croației îi dăruia „domeniul Kozár” magistrului Dénes. Acesta era un strămoș al familiei Bánffy, cetatea rămânând de altfel în posesia acestei familii până în secolul al XVII-lea. Conform dejulmeu.ro, cetatea a fost distrusă de către armatele generalului Basta, în anii 1602 – 1603.
**Începând din secolul al XVII-lea, domeniul trece în posesia familiei Teleki. Vechiul conac Teleki găzduiește în prezent școala gimnazială, conform surselor oficiale (de ex.: Strategia de dezvoltare locală a comunei Cuzdrioara). Totuși, pe clădirea școlii există o veche inscripție care afirmă că a fost construită de baronul Inczédy Ádám de la Oradea, în anul 1906 (primar al satului, la vremea respectivă). Conform castelintransilvania.ro, vechea locuință a familiei Teleki se află, de fapt, la câțiva pași mai încolo, ea găzduind sediul primăriei.
