Cum poate cea mai dură piatră să devină blândă: Biserica din Bologa
Satul Bologa, cunoscut mai ales pentru castru roman Resculum ridicat după al doilea război daco-roman, cu scopul de a apăra granița Imperiului Roman, dar și pentru cetatea medievală care a fost o vreme în stăpânirea lui Mircea cel Bătrân, are multe alte comori neprețuite ce așteaptă să fie descoperite.
Biserica ortodoxă din piatra neagră de Bologa este creația iscusinței cioplitorilor în piatră din sat, o biserică unică, prin modul în care a fost concepută. Cea mai dură piatră a devenit în mâinile trudite ale meșterilor blândă și expresivă.
Prima bisericuță, la poalele cetății Bologa
De altfel, prima biserică a satului Bologa are legătură cu cetatea medievală care exista încă de pe la 1300. Pe domeniul acestei cetăți, aparținând nobililor maghiari, lucrau români iobagi care locuiau în case modeste din apropiere. Astfel satul s-a format la poalele cetății, iar, mai târziu, când românii au putut să dobândească pământ s-a dezvoltat. Acesti iobagi își împlineau serviciile religioase într-o biserica de lemn aflata în apropierea cetatii. O biserica de lemn aflata pe acelasi loc este mentionata la jumatatea secolului al XIX- lea, biserica în care slujea preotul Ioan Petrisor (1860-1905). Datorita vechimii si deteriorarii ei, vechiul lăcaș de cult din lemn este înlocuit de biserica din piatra de andezit, construita între anii 1927-1929 si finalizata în interior abia în 1937, când este realizat iconostasul si zugraveala interioara de catre zugravul Petru Craciun. La ridicarea sfântului lăcaș, un important ajutor a venit de la poetul Octavian Goga.
Odată cu instaurarea comunismului după 1948, biserica a devenit ortodoxă. „Dupa 89, fiind puțin peste 20 de persoane de religie greco-catolice, inițial s-a vrut să se reînfiinteze parohia greco-catolică, ulterior s-a renuntat pe considerentul că fiind putini credincioși ar fost greu să sustină o parohie, o biserica”, spune preotul Florin Nicoară, numit să slujească în Bologa din decembrie 1997.
Zidurile bisericii au fost construite din piatra neagră, un element care o diferențiază, care-i dă originalitate: „Biserica este construita din piatră în totalitate, andezit de Bologa, o rocă foarte tare, una dintre cele mai tari roci din România. Mai există cariere la Poieni, Morlaca, dar sunt cu piatră puțin mai moale. Ornamentele și o parte a bisericii sunt construite din piatră adusă de la o carieră mică de piatră din Henț, unde nu se mai exploatează acum”.
„Toată piatra bisericii a fost cioplită manual”
Ridicarea lăcașului nu s-a făcut doar cu piatră din sat, ci mai ales cu sudoarea și îndemânarea mâinilor meșterilor cioplitori în piatră. „În perioada aceea, până prin anii 70-80, la Bologa au existat foarte mulți cioplitori în piatră. Toată piatra a fost cioplită, fasonată manual. Piatra se aducea sub forma unui bloc mare, se lucra manual cu șpițul și barosul, se lovea, se bătea, în anumite locuri până se crăpa în două. O jumate de oră băteau în blocul de piatră până îl tăiau. Toată piatra a fost prelucrată manual, cea de la biserică, dar și cea de la gard”.
Părintele spune că a văzut acest procedu de lucru, în urmă cu doi ani, când s-au adăugat stâlpi la pridvorul din față al lăcașului de cult: „Aveam un meșter știa să zidească dar nu știa să crape piatră. Nu mi-a venit să cred când domnul Traian, unul dintre cioplitorii în piatră din Bologa, cu un ciocănel a lovit piatra, iar aceasta s-a desfăcut în două. Foarte interesant”.
Din păcate, acum la Bologa nu mai există un meșter care cioplește în piatră. Meșteșugul tăierii și fasonării pietrei nu are cine să-l ducă mai departe. Sunt în viață doi cioplitori, dar sunt în vârstă și nu mai pot lucra. Tinerii nu sunt interesați. ”E o muncă grea. Tinerii de azi sunt mai moderni, caută o muncă mai ușoară. Imaginati-vă că până prin anii 1950 nu exista o tehnologie avansată, practic spărgeau piatra aproape manual. Oamenii mai în vârstă spuneau că prin anii 60, se dinamita piatra și se încărcau vagoanele cu o furcă. Un vagon avea 100 de tone. Un om încărca un vagon într-o zi sau două, nu știu exact cam cât să-i fi luat. Oricum era foarte greu. Mulți care au lucrat în cariere din cauza condițiilor grele, al prafului au probleme pulmonare”, spune părintele Nicoară.
În interiorul bisericii, pe boltă au fost păstrate cateva picturi făcute în ulei de același autor care a realizat iconostasul în 1937, zugravul Petru Crăciun. În anul 1999 s-a realizat pictura biserici de către profesorul Vorel Nimigeanu, împreună cu trei studenți de la Universitatea de Arte Platice Cluj-Napoca.
Clopotul mare a fost turnat în 33-32 la renumitele atelierele Novodni de la Timișoara. Clopotul mic este de la vechea biserică de lemn din sat, cea aflată la poalele cetății medievale, azi în acel loc păstrându-se doar cimitirul.
Prin felul în care a fost concepută, biserica îmbină echilibat tradiții și stiluri aparținând religiilor ortodoxă și greco-catolică. „În general în bisericile ortodoxe nu sunt scaune. Acest obicei vine din tradiția orientală. În biserică, în templu, în moschee, oamenii stau în genunchi și se prosternează simțind mai mult nevoia asta, pe când în Occident oamenii sunt obișnuiți să stea jos și sunt mai sobri când se roagă la Dumnezeu. Foarte interesant biserica noastră îmbină cele două tradiții. Nu numai prin faptul că sunt scaune, ci și prin arhitectură, bisericile din Transilvania, în special cele greco-catolice sunt cu turlă, în formă de navă și fără abside. Pe când aceasta are, dar nu ca la cele ortodoxe care sunt rotunde, sunt în hexagonală, o îmbinare între cele două stiluri”.
Redactor Cluj.com
Tia Sîrca
