Se spune ca omul sfinteste locul dar cand ma gandesc la Cluj imi dau seama ca si reciproca este adevarata. Ce il face sa fie atat de special?
Aerul boem pe care il are acum ii este dat si de multele evenimente culturale care au loc, dar totusi si in trecut farmecul acestui oras te atragea ca un magnet. Se prea poate ca atunci cand esti copil intensitatea sentimentelor e mult prea mare si de aici atasarea mea fata de acest oras.
Nu m-am nascut aici dar tot in judet, iar vizitele la Cluj erau mereu o incantare pentru mine si am amintiri dragi care imi vin minte de foarte multe ori cand ma plimb ca ratacita pe strazi doar de dragul orasului.
Imi amintesc cu drag ce bucuroasa am fost in copilarie cand o comercianta de origine araba mi-a dat bezele cat puteam cuprinde cu mainile si asta pentru ca mi-a vazut stralucirea din ochi uitandu-ma la ele. Pareau exotice si accentul femeii la fel. Imi amintesc turisti multi care poposeau la “Casa Tineretului”, ceea ce acum se numeste “Univers T”, desi se poate sa fi avut aceeasi denumire doar ca oamenii ii spuneau asa.
Era o zona intinsa cu terenurile de tenis deasupra si cu lacul plin de barcute in partea de jos care de multe ori erau toate ocupate. Mi-ar fi placut sa ramana mereu asa dar pentru generatiile de acum se poate ca mall-ul este mult mai interesant si atractiv.
Un alt loc foarte placut din copilaria mea este Hotelul Transilvania de pe Cetatuie de unde admiram Clujul cu incantarea cu care il admir si acum ori de cate ori urc acolo. Dar pana la Cetatuie era un alt loc cu o gradina ca din basme (si deserturi pe masura!) si anume Vila Casa Alba, de pe strada lui Racovita cum imi place mie sa cred, desi acea strada cu case atat de vechi si impresionante ‘a apartinut’ candva unor evrei foarte bogati. Mi-a povestit asta o batranica care statea in poarta intr-o zi de vara cand eu urcam fara motiv in Gruia doar ca sa revad acea strada. Am asociat imaginea ei cu cea a batranei din Titanic, care atunci cand povesteste te face sa si vizualizezi ceea ce a fost candva.
Ziceam de oameni si vorbesc de locuri. Da, pentru ca in multele imagini care imi vin in minte nu apare doar locul ci si cate o fata prietenoasa, calda sau zambitoare. Seninatatea imaginilor nu a fost umbrita de vreun om rau intentionat.
Intotdeauna am simtit o siguranta chiar mergand noaptea pe strazi, dar cred ca am fost norocoasa pentru ca stiu ca s-au intamplat multe evenimente neplacute. Cu toate acestea, predomina starile de bine.
De cand sunt aici (de mai bine de 10 ani) imi propun sa imi iau un spray cu piper sau ceva de aparare dar ma bucur ca nu am avut nevoie pana acum de asa ceva. Si ma mai bucur de ceva, acea strada din Piata Unirii, care da in Intercontinental (faimos si admirat pe vremuri) care era candva asa numita ‘strada a bisnitarilor’ de iti era frica sa treci pe acolo ca sa nu ti se fure telefonul (pe atunci niste obiecte extrem de valoroase pentru noi) s-a transformat acum intr-o straduta plina de terase ce intragesc aerul boem al orasului si prin muzica de bun gust pe care o asculti trecand pe acolo si prin oamenii care se relaxeaza, oameni diversi, din toate categoriile sociale.
Piata Unirii, centrul orasului este acum gazda tuturor evenimentelor importante din viata comunitatii, de la targuri traditionale pana la mitingurile care se tin acum pentru salvarea Rosiei Montana, tinta marilor corporatii. De cate ori trec pe acolo si e gol, ma intreb cu curiozitate oare ce va mai urma? Centrul orasului nu e atat de mare dar este asa de impunator si frumos, mai ales prin cladirile cu arhitectura deosebita cat si catedralele care sunt pozitionate acolo parca tocmai ca sa le aminteasca oamenilor de crezul si sistemul de valori al poporului nostru de altadata. Sa fim mandri de cei care au existat si au luptat in acest oras si sa ne dorim sa facem si noi la fel in continuare.
Asa ajungi sa vezi ca oamenii sunt cei care fac orasul mai frumos, pentru ca stiu sa iasa in strada sa se bucure la fiecare sarbatoare, pentru ca stiu sa se uneasca cand e vorba de o cauza nobila, pentru ca stiu sa iasa in strada si sa apere niste drepturi si valori…stiu sa traiasca si sa faca orasul sa para mai viu decat este. Da, sunt si ipocriti printre noi ca peste tot, dar mai pleaca capul cand vad ca cei mai multi din jur stiu sa fie omenosi, umani si cu bun simt.
Dar valorile se transmit si memoria colectiva se pastreaza inca in constiinta oamenilor in ciuda superficialitatii care se resimte in ultima vreme.
Vibratia si energia oamenilor, atat a localnicilor cat si a clujenilor adoptati rezoneaza cu locurile atat de populate si batatorite de atatea calcai an de an incat ai spune ca nu pot exista unul fara altul.
Clujul se transforma an de an dar am fost indragostita de acest oras, sunt si voi fi in fiecare an asa cum era el, cum este si va fi. Il voi iubi mereu pentru ceea ce daruieste ca locuri placute si de insemnatate istorica mare cat si ca oameni frumosi, din generatii deiferite si parca uniti prin niste valori comune.
Chiar daca locuiesti putin sau mai mult in acest oras, s-a confirmat prin cele auzite de la diferiti oameni ca le ramane la inima, iar pentru cei care ne simtim aici de o viata cu siguranta e o parte din sufletul nostru.
Tuturor ne place sa calatorim sau suntem nevoiti sa plecam o vreme dar sentimentul de bucurie care imi inunda inima cand revin in Cluj (in special cand cobori Feleacul) este inegalabil.
Si da, ma bucur sa revin atat pentru oras cat si pentru comunitatea atat de primitoare si calda care il face sa fie cu adevarat special.
Un articol de Camelia Georgiu
Foto: Turos Marika
