Cluj – Pulsul Orasului
Inima Clujului bate foarte puternic: trebuie să ții pasul, altfel riști să rămâi în urmă…ori cu facultatea, ori cu viața socială. Dinamismul și ritmul alert al orașului nu te lasă nici o clipă să stai locului: studenți, oportunități, joburi, distracție, terase, cluburi, festivaluri, evenimente, zi si noapte, 24 din 24, 365 de zile din 365. Orașul nu doarme, nu se oprește niciodată, deci nici tu nu te poți opri. Cea mai mare provocare pentru un student este să găsească echilibrul dintre studiu și distracție, să-și împartă timpul în așa fel, încât să apuce să și doarmă printre cursuri și serile petrecute în oraș.
Foarte mulți dintre noi ne numărăm printre cei care nu ne putem preda lucrările la timp și învătăm în ultima noapte înainte de examen. Ne trezim la amiază și tragem de timp până noaptea târziu, când ne apucăm cumva de treabă (în cele mai multe cazuri pe a doua zi). Nu ne putem trezi să mergem la curs datorită serii petrecute în club, ori nu prea ieșim să putem învăța. Cei mai buni au învățat cum să aibă timp și de facultate, și de ieșirile de seară, mai și lucrează între timp și iau parte din organizarea celor mai tari evenimente ca și voluntari.
Mă număr printre cei care, mai ales în sesiune, nu se apucă din timp de proiecte, de citit, și refuză multe ieșiri cu motivul „am de învățat”. Mă folosesc de cea mai mare parte a timpului liber pentru ieșiri, plimbări, petreceri și aplic la tot felul de programe. M-am obișnuit să învăț noaptea și să trag de timp ziua, niciodată nu m-am priceput la împărțitul timpului.
Până sesiunea trecută: aveam foarte mult de citit pentru un examen, așa că am hotărât să merg la bibilioteca centrală. Dimineața la nouă am ajuns deja la bibliotecă, pot spune că a fost una dintre cele mai grozave zile de când sunt la Cluj: m-am simțit ca o studentă adevărată. Încă de cum intri în clădirea impunătoare, ai o senzație pe care nu o poți descrie. Din afară ai impresia că nu e nimic interesant înăuntru, doar câțiva studenți care lucrează la licență, dar este o cu totul altă lume. De cum ai intrat în sala de lectură și vezi sala plină simți că aparții de un grup: al studenților care se trezesc de dimineață pentru a ajunge departe, pentru a avea timp de toate. Biblioteca face parte și ea din pulsul orașului, este dinamică și plină de viață, tineri care vin și pleacă, care ies la o cafea sau la o poveste pe canapelele de la intrare, care umblă dintr-o parte în alta să-și caute sau xeroxeze cărți. Partea mea preferată erau pauzele din bufetul bibliotecii.
E micuț, dar îți oferă o senzație de nedescris: pauza bineritată alături de o cafea bună, locul unde îți poți face prieteni și conversații (chiar mi-am făcut) și nici nu m-aș fi gândit că o să mă întâlnesc cu atâția cunoscuți. Nu te distrage nimic de la învățat și ai o stare de bine că ai reușit să citești la timp, că ești la bibliotecă. Și încă ceva! E un loc mai bun să îți găsești perechea decât un club sau o terasă pe Piezișă: nu m-aș fi gândit, dar e plin de fete frumoase și băieți chipeși, care sunt și deștepți, chiar ai la ce să îți ridici privirea din carte din când în când. Câte fete au visat la întâlnirea cu sufletul pereche ciocnindu-se în holul din bibliotecă scăpând cărțile pe jos? E un clișeu ce aici ar putea deveni realitate.
Am mai făcut ceva ce nu reușeam dacă nu mergeam de dimineață în bibliotecă: am ajuns la „biblioteca” de pe Memorandumului în plină sesiune. Nu am stat mult, să mă pot trezi a doua zi, dar mi-a prins bine o ieșire, culcatul și trezitul devreme mi-a alungat și somnul din timpul zilei. Mi-am amintit de un banc ardelenesc, în care Ion nu poate spune reporterului că bea pălincă, deci spune că citește un ziar: „Na, atunce… dimineața mă scol, citesc ziarul. După aia dau la porc sa mînce, după care mai citesc incă` un ziar. Pîna la prînz lucrez în atelier, în care timp citesc vreo doi-trei cărti. La masă mai citesc vreo două reviste, iar seara adun iosagul de pe câmp, după care urmează presa de seară. După cina mă duc la biblioteca satului cu prietenii, iar la 10 cînd închide biblioteca merem cu toată trupa la Costel, că el are tipografie.”
Puteți urma exemplul lui Ion: dacă vreți să ajungeți seara la „bibliotecă” sau chiar la „tipografie”, trebuie să și dați porcului să mănânce înainte de a citi un ziar. Într-un oraș dinamic, trebuie să fii activ și multifuncțional: noi suntem motorul orașului care îl ajută să pulseze. În timp ce pulsul orașului vă spune să nu vă opriți, mintea lui vă dă, celor care nu au făcut-o încă, un mic sfat: faceți-vă timp de intrare la bibliotecă. Merită, e o parte a vieții Clujului, o mică lume a ei, un muzeu al studenților bibliotecari în toate sensurile cuvântului.
