Clădire pentru suflet
Eu n-am să vă scriu despre meșteri. Nici despre Ana. Fără Manole.
Poate că în fiecare clipă se zidesc clădiri noi, unele impunătoare, altele mai timide. Cert e că pentru fiecare dintre noi există un loc, un spațiu, o construcție, care ne păstrează o părticică din suflet. Am să vă scriu despre o construcție specială – clădirea ce mă face imună la regrete.
Biserica Sfântul Mihail din Piața Unirii– mulți o recunosc, dar puțini o cunosc. Aici m-am regăsit. Sau aici m-am găsit prima oară. M-am întâlnit față în față cu mine însămi. Aici am învățat să ascult tăcerea. Și să înțeleg zumzetul de afară. Mulți i-ar descrie arhitectura, stilul gotic, minunile restaurării… Detalii. Trebuie doar să o simți. Fiecare vitraliu îți vorbește. Renașterea se repetă. Dar, tu ești în rol principal.
Așezată în centrul Clujului, biserica e martora unei vieți alerte, în care oamenii aleargă de pe o stradă pe alta, se încurcă în semafoare și se pierd prin magazine. Puțini își ridică privirea către ea. E acolo, și ei știu asta fără să verifice. E acolo de 700 de ani. Unii îi spun coloana vertebrală a orașului, eu o numesc doar clădirea mea preferată.
E acolo pentru toți. Fără dogme, religii, doctrine. Cu toții avem nevoie de un loc unde să facem pace cu noi înșine, pentru a putea încheia războiul cu ceilalți. Trebuie doar să-l căutăm cu atenție. Și să ne bucurăm de el.
În Biserica Sfântul Mihail s-a botezat regele Matei Corvin, Ferdinand I și-a primit coroana și eu, o simplă studentă…
m-am regăsit.
Articol scris de Paula Bianca BUTA
Fotograf: Ionuț Vicol
