Cărți de citit toamna: 15 recomandări
Imaginează-ți că citești Colinda de Crăciun a lui Charles Dickens în toiul verii, la 35°C. Experiența poate fi inedită, ce-i drept, mai ales dacă tânjești mereu după alt anotimp și alte temperaturi. Unele cărți, însă, par să-și aibă timpul lor.
De-a lungul anilor, m-am surprins regretând unele lecturi: le-aș fi apreciat la adevărata valoare dacă le-aș fi citit mai devreme sau mai târziu, dacă le-aș fi citit într-o anume stare de spirit. Căci lectura unei cărți este, cred, ca o întâlnire cu un om: este importantă sincronizarea, contează atitudinile și bagajul emoțional pe care-l porți cu tine la momentul respectiv, nevoile pe care le ai și, uneori, cum te-ai trezit de dimineață.
Contextul poate amplifica experiența lecturii. Iar toamna este exemplul ideal, cu nostalgiile și melancoliile pe care le induce, cu momentele de relaxare cu o cană de ceai și o pătură după care tânjim, cu noi începuturi, tranziții și atmosfera bacoviană (sau halloweeniană, dacă preferi așa).
Așadar, care sunt acele cărți de citit toamna, în care să ne scufundăm emoțiile sau fricile, în care să ne găsim confortul? Recomandările de mai jos nu vizează cărțile care își desfășoară acțiunea în acest anotimp, cât cărți care se pliază pe atmosfera de toamnă, cu tot ce înseamnă ea. Sunt lecturi cu foșnet de frunze pe alei, cu adieri de vânt rece, cu melancolii și emoții ce te învăluie ca o ceață, uneori apăsătoare, alteori dragă sufletului.
Vrem să dezvoltăm lista, așadar așteptăm și sugestiile voastre cu mult interes! Ni le puteți scrie la final într-un comentariu sau prin e-mail la [email protected]
#1 Umbra vântului – de Carlos Ruiz Zafón
Despre primul roman din seria „Cimitirul Cărților Uitate” s-a discutat la Clubul de Carte Cluj pe îndelete, iar o idee vehiculată adesea este talentul lui Zafón de-a crea atmosfera și cadrul poveștii, înainte de toate. „Umbra vântului” te transpune în Barcelona anului 1945, în dimineți cu ceață, anticariate vechi; te vei pierde în intrigi și mistere țesute cu măiestrie, vei fi absorbit la rându-ți în obsesia personajului pentru Julian Carax, autorul enigmatic al unei cărți stranii.
#2 Mecanica inimii – de Mathias Malzieu
Spre deosebire de altele din această listă, Mecanica inimii este o cărticică scurtă. Este, în schimb, atât de sensibilă, plină de duioșie și profunzime. Ai nevoie doar de o după-amiază și o cană de ceai. Povestea începe într-o zi friguroasă de iarnă, dar melancoliile inimii-ceas a lui Jack se potrivesc infinit mai bine cu toamna.
#3 Anna Karenina – de Lev Tolstoi
Pentru că ce e toamna fără cărți interminabile? Clasicii ruși nu sunt pentru gusturile oricui, dar mai ales, nu sunt pentru oricând. Anna Karenina poate fi citită în serile de toamnă-iarnă, când dramele capătă alte valențe, iar nostalgiile de secol XIX își găsesc cu ușurință locul.
#4 Stephen King
În imposibilitatea de-a alege o carte, căci, recunoaștem, l-am cam ocolit pe regele genului horror, thriller și suspans, îți recomandăm totuși să te lași furat de poveștile pe care le creează. Toamna e dezmăț de culori și emoții frumoase, dar e și izolare, singurătate, depresie, furie. Dacă vrei ceva sumbru, trebuie să fie Stephen King.
#5 Seria Harry Potter – de J. K. Rowling
Chiar și după câțiva ani de la terminarea studiilor, toamna ți-e asociată cu emoția unor noi începuturi. Cărțile din seria Harry Potter încep odată cu venirea toamnei și te conduc prin tot soiul de aventuri și mistere, prin camere secrete, vrăjitorii și prietenii care durează ani de zile.
#6 Memoriile unei fete cuminți – de Simone de Beauvoir
Includem și un volum memorialistic pe lista de recomandări, căci Simone de Beauvoir reușește aici, în „Memoriile unei fete cuminți” o muzicalitate aparte a textului, a amintirilor. Este imperfectul nostalgic.
#7 La răscruce de vânturi – de Emily Brontë
Atmosfera închisă, apăsătoare, dureroasă, te ține captiv într-un ținut rece, dar pasional în felul lui, într-un decor presărat cu fantastic. Unii văd în cartea aceasta o poveste de iubire, alții o explorare a captivității sufletului la răscrucile de drumuri din viețile noastre. Se poate citi cu fundal sonor de furtuni și ploi reci de toamnă.
#8 Frankenstein – de Mary W. Shelley
Știm că sunt multe cărți apărute recent, special scrise pentru această perioadă a anului (Halloween & co), însă Frankenstein este tatăl tuturor monștrilor. Toată lumea a auzit de el, prea puțini l-au „văzut”, însă. Victor Frankenstein și monstrul pe care l-a creat sunt figuri atât de familiare, încât multă lume pare să știe povestea, fără a fi citit romanul. Vi-l recomandăm pentru această toamnă.
#9 Dracula – de Bram Stoker
De câțiva ani, avem o toamnă idilică în Transilvania, de-un pitoresc incontestabil. Putem să ne pierdem însă câteva ore într-o altfel de Transilvanie, cea a contelui Dracula. Cum de Halloween e plin de vampiri, e bine să-l cunoaștem mai îndeaproape pe cel mai faimos dintre ei.
#10 Cum să oprești timpul – de Matt Haig
Toamna este despre schimbări și despre trecerea timpului, iar romanul lui Matt Haig vine cu multe răspunsuri și la fel de multe întrebări. Cum ar fi să trăiești secole, să fii (aproape) nemuritor? Cam de câte vieți ai nevoie pentru a învăța cum să trăiești cu adevărat? Care sunt lucrurile în viață care opresc timpul? Întrebări bune de pus toamna… 🙂
#11 Sfâșierea cerului / The Lathe of Heaven – de Ursula K. Le Guin
Toamna e și visare. Dacă ce ai visa în timp ce dormi ar afecta realitatea, ai interveni asupra lumii în care trăiești sau ai rămâne pasiv? De la a-l blama pe George Orr pentru pasivitatea și neutralitatea lui, la a-l înțelege și percepe ca pe un punct central de echilibru, e una dintre cele mai radicale schimbări de perspective asupra unui personaj. În plus, pe Ursula K. Le Guin ți-e ușor să o simți aproape de suflet. Are o căldură față de oameni și față de suferințele și defectele lor ce reiese cumva printre rânduri. Totodată, Ursula K. Le Guin ar putea fi încadrată unui gen științifico-fantastic mai nostalgic, melancolic, liric aproape. Deci da, de citit toamna.
#12 Să nu mă părăsești – de Kazuo Ishiguro
O poveste tulburătoare spusă cu multă sensibilitate și rafinament – despre destin și neputință, despre relații de iubire și prietenie, despre aroganța și modul în care, în societate, îi dezumanizăm pe cei diferiți de noi, pe cei vulnerabili. Ishiguro explorează elegant procese mnezice și modul în care amintirile și trecutul ne influențează.
#13 Viață după viață – de Kate Atkinson
Ursula Todd își trăiește un fel de vieți alternative. De fiecare dată când ceva merge prost și moare, are șansa de a retrăi o parte din viață, de la un anumit punct încolo, de a face alte alegeri, care o duc în alte direcții, alte experiențe, înspre o altă moarte. Familie, război, violență, prietenie, se regăsesc toate în paginile cărții. Trăind viață după viață, Ursula se trezește când într-o tabără a celui de-Al Doilea Război Mondial, când în cealaltă. Și te face să-ți dai seama cât de conjuncturală și lipsită de sens este apartenența noastră la un anumit grup sau altul și îndârjirea cu care ne agățăm de asta…
#14 Hyperion – de Dan Simmons
Hyperion, primul roman din seria Hyperion Cantos, e un pelerinaj în viețile personajelor pe care Dan Simmons le conturează atât de bine. De ce toamna? Pentru că modul în care pelerinii își împărtășesc poveștile unii cu ceilalți e o invitație la relaxare. Dan Simmons reușește să contureze una dintre cele mai interesante lumi fictive prin intermediul unor personaje ale căror povești nu par, inițial, să aibă nimic în comun.
#15 Ghidul leneșului. Mic tratat pentru leneși rafinați – de Tom Hodgkinson
Încheiem lista cu un simpatic îndrumar de lene. De citit și vara, în concediu, dacă nu te poți nicicum relaxa. Ideal toamna și iarna, când suntem mai predispuși oricum să încetinim puțin ritmul.
