Călătorie prin tunelul timpului: Napoca, un nume dacic?
„Dacă vrem să știm încotro ne îndreptăm, trebuie să aflăm de unde venim”, spune Tudor Sălăgean, directorul Muzeului Etnografic al Transilvaniei, inițiator al „Poveștilor despre Cluj”, întâlniri care propun o reconstituire a vieții de odinioară a orașului cât mai realistă și mai corect documentată.
Ce dovezi avem pentru Clujul dacic sau Napoca romană? Lămuriri în acest sens aduce profesorul universitar Radu Ardevan din cadrul Universității Babeș-Bolyai, prezent la întâlnirea „Povești despre Cluj: Istoria văzută de arheologi”. Evenimentul a avut loc miercuri seară, 9 septembrie 2015, în localul „Buricu’ Târgului” și a fost organizat de Asociația Vechiul Cluj.
Civilizația dacilor de la Burebista până la Decebal reprezintă apogeul vechii populații trace de nord în acest areal, lucru evident mai ales după ce încetează influențele celtic (sfârșitul secolului II și începutul secolului I î Hr). Din păcate, pentru Clujul dacic nu există foarte multe dovezi arheologice. „Arheologii au căutat mult și bine Napoca dacică și trebuie să spunem cu mâna pe inimă că nu au găsit-o. Știm sigur că nu a fost undeva în zona centrală a Clujului de azi, unde a existat orașul medieval și, înaintea lui, orașul roman”, afirmă profesorul clujean Radu Ardevan.
Cele mai apropiate urme de oraș ale dacilor, dinainte de venirea romană, au fost găsite la Băile Someșeni. În schimb, dovezile găsite în oraș vorbesc despre dacii care trăiau deja în Napoca romană. „Puținele urme dacice găsite în săpătură aparțin nivelului roman. Ele documentează niște daci veniți în orașul roman și care coabitează cu coloniștii. Unde sunt dacii anteriori orașului roman? Urme au apărut în zona Băilor Someșeni. Acolo a fost un sat dacic aceștia fiind atrași de apele de acolo.”
„S-ar putea ca Napoca dacică să fie pe un deal vecin”
S-ar putea ca Napoca dacică pe care o căutăm în centru Clujului să fie pe undeva pe un deal vecin, spune profesorul clujean susținându-și ipoteza pe o realitate demonstrată de istoricii franzeci și germani cu 30 de ani în urmă. „Cercetătotii francezi și germani au cercetat așezările din epoca romană și au observat că poartă nume indigene, nume celtice. Când au săpat cercetătorii au găsit nivel roman, dar nu au găsit nivelul civilizației anterioare. Galii locuiau pe înălțimi, în locuri pe care și le puteau apăra, dar odată cu cucerirea romană apare pax romana, luptele între triburi se terminată. Nu mai au nevoie presantă de apărare. În schimb aristocrația celtică se romanizează, intră într-un nou angrenaj, intră în slujba statului roman și vrea să trăiască altfel”.
Cercetătorii europeni au constatat că vechile așezări cu rost de apărare de pe înălțimi au fost părăsite și că jos, în vale, s-au construit așezări noi, fără fortificații, în schimb cu facilități urbane, cu străzi pavate, cu canalizare, case de zid și acoperiș de țiglă, cu picturi și sculpturi, cu temple, cu piețe etc.
Potrivit cercetărilor, noile așezări au continuat folosirea numelor vechilor așezări părăsite sau au luat nume noi, dar tot din limba indigenilor. Mai mult, cercetătorii francezi au descoperit că civilizația romană din Galia prezintă clare trăsături indigene. Acești gali se romanizează, adoptă treptat o onomastică de tip roman, se forțează să scrie latinește, își schimbă așezările cu așezări de tip roman, părăsind vechile lor bordee și fortificații din vârfurile de deal și se căznesc să-și prezinte în manieră greco-romană zeii lor. Îi cioplesc numai că nu seamănă a zei greci sau romani: Iupiter cu coarne, Mercur cu securea etc care, evident, răspund unei mentalități indigene. Concluzia specialiștilor a fost că un nume indigen îți arată că au fost indigeni în zonă, dar nu îți indică continuitatea nemijlocită a așezării. Această concluzie poate fi aplicată și orașului Napoca.
„Este Napoca un nume dacic?”, întrebarea care îi tulbură pe istorici timp de 200 de ani nu are încă un răspuns clar deoarece lipsesc argumente. „Nu știm. Nu pare roman. S-a presupus că este dacic. Ar fi normal”, consideră arheologul clujean. Un inconvenient pentru specialiști este faptul că se cunoaște prea puțin despre limba dacică pentru a înțelege ce a vrut să spună acest toponim.
Numele de Napoca este folosit din epoca romană, iar simpla lui prezență arată că romanii l-au putut lua de la cineva. „Ceea ce știm, că în această așezare de celți romanizați, care se va dezvolta și va atrage forțe din toate părțile, că în Napoca, există o foarte slabă prezență a dacilor (câteva urme materiale, câțiva locuitori care după nume ar putea fi daci), ar putea fi considerat ca fiind foarte puțin”, spune profesorul universitar Radu Ardevan dar „este mai mult decât are orice alt oraș daco-roman”. „Și atunci avem dreptul să presupunem că la formarea Napocii daco-romane au contribuit și dacii indigeni și numele poate fi dacic”.
Napoca daco-romană începe cu Traian
Napoca daco-romană începe cu Traian. Cercetări recente au scos la iveală rezultate surprinzătoare care încă mai așteaptă să fie publicate. Până în prezent, doar o parte s-au publicat, doar anumite piese. „Un studiu complet va urma în anii viitori pentru că și arheologii care au lucrat sunt copleșiți de cât se lucrează în jur. Mereu le apar elemente noi. Și atunci vor să contureze o sinteză”, afirmă profesorul universitar despre cercetările recente ale arheologilor clujeni.
Napoca daco-romană începe imediat după cucerirea romană, pe un loc gol, și anume în zona pieței Ion Luca Caragiale de astăzi. Strămoșii s-au așezat bine. În fața Poștei era poarta de nord a orașului, pe unde se făcea marea circulație către nord. Probabil asta i-a determinat pe coloniști să se așeze chiar aici. Dar s-au așezat și din alte considerente.
„Someșul curge despărțind dealul Cetățuia de centrul orașului actual. Terasa din fața Cetățuii era puțin mai înaltă și ferită de inundații și avea Someșul în imediata apropiere. Mai era Canalul Morii, un braț natutral, care în evul mediu punea în mișcare toate aparatele tehnicii vremii: morile (mașinile de țesut, de dărăcit ), uneltele fierarilor etc. Era o insulă cu posibilități sporite de a face pod și de a facilita accesul”.
Alte cursuri de ape care i-au atras pe coloniști ca să pună tabăra au fost Becașul și pârâul Țiganilor. „Pârâiașul Becaș curgea prin Piața Cipariu, Calea Turzii și se ducea pe strada Cuza Vodă vărsându-se în Someș. Pârâul a fost canalizat abia pe la sfârșitul secolului al XIX-lea. La fel de important era pârâul Țiganilor care venea din zona unde în evul mediu existau așa-numiții țigani români, din zona Lingurari, de lângă Mănăștur. Pârâul trece prin Grădina Botanică și se varsă în Someș, undeva de-a lungul străzii Emil Isac. A fost și el canalizat demult. Acest lucru însemna prin anul 106 d Hr o moviliță pe malul apei, într-un loc unde poți face pod cu ușurință. Această movilă era delimitată de două pârâiașe, cu posibilități sporite de apărare, dar și de a avea apă menajeră, pentru nevoile morilor”.
Așa că nucleul Clujului daco-roman, al anticei Napoca, trebuie să fi fost în zona cuprinsă între Parcul Caragiale și capătul străzii Matei Corvin. Acolo s-au așezat primii coloniști, iar săpăturile din fața fostului liceu de muzică ne-au lămurit și mai mult.
„Acești coloniști erau mai ales celți romanizați din Europa Centrală, un grup foarte probabil așezat la inițiativa autorităților romane pentru că Dacia suferise pierderi grele și trebuia pusă în valoare economic. Ei primeau pământ aici și veneau bucuroși să se așeze, probabil găsind condiții mai bune decât în țara de origine”, explică renumitul profesor clujean.
Un articol interesant despre vestigiile romane în Cluj-Napoca va fi publicat curând.
Tia Sîrca
Redactor Cluj.com
