De-ar putea vorbi câinii de la Ecarisaj, v-ar cere să vă asumați iubirea lor

de |

De-ar putea vorbi câinii de la Ecarisaj, v-ar cere să vă asumați iubirea lor

E suficient să mergi odată la Ecarisajul de pe Bobâlnei să înțelegi de ce e nevoie de mai multă asumare și responsabilizare în societatea noastră. Să știți că nu e chiar așa greu să mergi să vezi ce suflete simple și iubitoare v-ar putea îmbogăți viața dacă ați putea doar să vă asumați iubirea lor.

Probabil că sună dur, dar uneori e nevoie să mai expună cineva realitatea așa cum nu vrem s-o acceptăm.

Nu e normal să auzim încă de animale abandonate, lovite, ucise, adoptate un timp scurt și pe urmă abandonate din nou. Nu e normal să refuzăm sterilizarea și vaccinarea pentru animalele pe care le deținem dacă nu știm sigur că putem asigura și puilor același tratament, aceeași grijă. Mai ales că în Cluj se fac campanii de sterilizare gratuite. Nu e normal să lăsăm cutii cu pui la ușile ecarisajului crezând că facem o faptă bună pentru că nu-i ucidem. Nu e normal, în fine, să adopți un câine și, la primul impas, prima îmbolnăvire, să-l returnezi ecarisajului pentru că nu te poți ocupa. Nu e normal.

Medicul veterinar Mioara Macrinici lucrează de aproape 20 de ani la Centrul de Gestionare Câini fără stăpân:

„Ce să zic? Dacă vin 20 – 30 de oameni într-o lună să viziteze ecarisajul, e bine. Sunt zile în care nu vine nimeni. Și când vin, de regulă caută câini de rasă sau câini de talie mică, ceea ce noi nu avem decât foarte puțin. Acum, că se apropie primăvara, mai vin oameni de la sate să-și caute puiuți pentru curte. Dar, din păcate, într-o lună se întorc cu ei înapoi pentru că nu le convine dacă le atacă găinile. Sau sunt căței care cresc peste talia medie și iar nu e bine, că le trebuie mai multă hrană, sunt mai greu de întreținut.

Chiar ieri am pățit-o: am dat de vreo trei săptămâni un puiuț și ieri l-au adus înapoi. Noi suntem obligați să-l luăm, pentru că la ieșire se pune cip tuturor câinilor, se înregistrează în R.E.C.S. (Registrul de Evidență al Câinilor cu Stăpân)… atunci în actul de adopție este specificat, conform legii, că animalul nu se abandonează și, în cazul în care nu-l mai doresc, trebuie să-l aducă înapoi la ecarisaj. Luna asta sigur am avut trei. Și ieri ne-au mai sunat doi să-i aducă înapoi.”

Cum e cu mentalitatea?

„Nu știu, la noi încă e tare dificil cu mentalitatea asumării. Dacă vii să adopți un câine, trebuie să fii conștient că asta presupune niște lucruri importante: să ai grijă de animal, să-l hrănești, să-l speli, să-l tratezi dacă e bolnav, să-l verifici regulat, să-i asiguri condiții necesare unui trai bun. Sigur că la noi în țară viața e mai grea, nu e ca în Occident. Dar măcar am putea învăța cu toții, mai ales proprietarii de animale, să se implice conștient în protecția animalelor și controlul înmulțirii.

Păi în Germania, spre exemplu, nu există câini comunitari, cel puțin din ce știm de la colaboratorii noștri. Acolo nu auzi de abandon, de câini fără stăpân, și sunt foarte mulți care au cel puțin un câine. Ei zic că unde e loc de unul mai e loc și de al doilea, știi? Și în Anglia: recent ne-a vizitat un domn care spunea că el de 23 de ani n-a mai văzut câini pe stradă în orașul lui. Lumea nu lasă, nu abandonează, legile sunt mai aspre.

La noi? Nu vă pot spune câte cazuri de pui abandonați în cutii am văzut de-a lungul activității mele. Și ce e mai grav e că oamenii nu vor să-și sterilizeze animalele, să le castreze. E ridicol, merg asociații precum NUCA (Asociația pentru protejarea animalelor NUCA) și A.S.I.P.A. (Asociația pentru Salvarea, Îngrijirea și Protecția Animalelor Cluj) la oameni pentru campanii de sterilizare GRATUITE și nu sunt de acord să-și dea animalul la sterilizat. După aceea, dacă le fată cățeaua câte 4-5 pui și n-au ce face cu ei, la 6 săptămâni îi pun într-o cutie, vin aici în Cluj și lasă cutiile pe la noi, la periferii, tomberoane, pe unde apucă. Asta e realitatea.”

Viață de câine în ecarisaj

Ecarisajul de pe Bobâlnei are 280 de boxe și e full-house. Veteranii locului sunt acolo din 2014 și 2015. Chiar acum, la boxele de puiuți sunt 12 exemplare de suflete mici și jucăușe cărora le-ar trebui cât mai repede un cămin. Dar cum e viața de câine în ecarisaj?

„Păi, mai bine aici decât în stradă, nu? Decât să stea pe stradă, unde nimic nu e sigur… Pe stradă n-au adăpost, n-au hrană, sunt supuși riscurilor de a fi bătuți sau otrăviți. Aici sunt îngrijiți, curățați, hrăniți, tratați dacă-s bolnavi. Dar, sigur, n-au libertatea de a se mișca, n-au un stăpân care să-și asume viața lor, protejarea și îngrijirea lor, dragostea lor. Dacă n-au noroc să fie adoptați repede, e foarte trist să-i vezi în boxe cum așteaptă o minune care nu mai vine. Mai ales că majoritatea câinilor sunt de talie mare. Un maidanez trăiește, în medie, 18-19 ani, sunt mai rezistenți decât câinii de rasă pentru că n-au fost cocoloșiți, au învățat să supraviețuiască singuri”.

Anul trecut au fost capturați 460 câini și s-au realizat 350 de adopții. Din acestea, mai mult de jumătate s-au făcut pentru transport la asociații și stăpâni de animale din Germania (mai ales cu ajutorul intervenției A.S.I.P.A.). În ceea ce privește adopțiile realizate în România, cam o treime din câini au fost aduși înapoi.

„Noi tot am sperat că o să scadă în timp numărul câinilor fără stăpân. Dar anul trecut am avut mai mulți câini decât în 2016. De aceea tot apar câini, pentru că se abandonează. Iar, din punct de vedere logistic, satele limitrofe (Florești, Bonțida, Gilău, Apahida, Jucu etc.) nu au adăpost. Dacă ar avea fiecare adăpost, conform legii, n-ar mai fi așa mulți aici.

De-a lungul timpului, ne-am consultat cu colegii noștri, medici veterinari. Am putea, conform legii, să verificăm constant condițiile în care trăiesc câinii după adopție. Am putea și să impunem o condiție cum că nu ai voie, doar pentru că te plictisești sau devine greu, să înapoiezi câinele la ecarisaj. Dar atunci probabil că ar scădea și mai mult rata adopțiilor și noi nu ne permitem asta. Nu putem fi mai drastici decât atât. Acum, ca să adopți, trebuie să prezinți niște documente care să ateste că ești capabil să adăpostești și să îngrijești câinele în mod stabil. Vii cu adeverință de la locul de muncă, cu contractul de casă, nu mai e doar cu buletinul și gata.”

E asurzitor lătratul lor când te plimbi printre boxe. Dar e cu atât mai „asurzitor” strigătul lor de disperare pentru un pic de iubire și grijă. Parcă citești în ochii lor limpezi: „ia-mă de aici, promit să fiu cuminte și să mă adaptez la viața pe care mi-o oferi. Știu, probabil o să fac prostii la început și-o să fiu neîndemânatic o vreme, dar o să învăț repede și o să încerc cu toată suflarea mea să-ți fac viața mai frumoasă.”

Informații în privința adopțiilor în Cluj puteți găsi aici, iar mai multe poze cu animalele care se află în boxele ecarisajului găsiți aici.