Amintiri cu Someșul – crâmpeie din poveștile cititorilor
Consemnăm aici cele mai frumoase amintiri cu Someșul – personale sau culese de la voi, cititorii Cluj.com.
Devenit un adevărat simbol al orașului, Someșul ne-a bucurat dintotdeauna ochii cu peisajele spectaculoase pe care le oferă. A servit drept loc de relaxare, a creat de-a lungul timpul amintiri prețioase pentru fiecare dintre noi și încă o face. Astăzi e momentul prielnic să ne uităm în spate, să ne gândim la momentele care ne leagă pe noi de acest râu și să-i răspundem naturii cu un gând bun, de recunoștință.
Someșul – apă de poveste
Râul își începe călătoria din inima munților din Transilvania, mai exact în Munții Apuseni, de unde pleacă Someșul Mic (format la confluența Someșului Rece și a celui Cald) și în Munții Rodnei, de unde izvorăște Someșul Mare. Cele două se întâlnesc pe teritoriul comunei Mica, la circa 4 km de municipiul Dej. De acolo își continuă drumul spre meleagurile Ungariei, unde se revarsă în Tisa.
Despre legenda Someșului am vorbit pe îndelete într-un articol anterior. Este o poveste cu morală, despre curaj și destin, caracteristică spiritului de basm românesc: doi feciori îndeletniciți cu păstoritul pleacă în căutarea unei pășuni noi, bogate, și se stabilesc în zona unui vârf de munte. Tărâmul aparține, însă, unei temute vrăjitoare care încearcă, prin farmece și lupte cu personaje strașnice, mai întâi să-i alunge, apoi să-i omoare. Fata femeii le sare în ajutor și îi învață cum să reziste în fața atacurilor. Deși la final băieții ies victorioși, vrăjitoarea îi transformă pe fiecare într-un râu. Astfel, cel mare devine Someșul, iar mezinul se preface în Criș.
Mina de aur a Transilvaniei
Cei care și-au trăit copilăria aproape de Someș, au auzit cu siguranță istorisiri despre comorile pe care le ascundeau malurile acestui râu. O lungă perioadă de timp, transilvănenii își construiau așezări de-o parte și de alta a apei pentru a se putea ocupa de extragerea aurului din zonă. Așa s-a dezvoltat Bistrița-Năsăud.
Când apele creșteau, urmele de aur erau mai ușor de detectat. Oamenii făceau săpături, colectau nisipul din zonele cu potențial și îl spălau până când mai era vizibil doar metalul prețios. Se puteau extrage până la 4 grame pe zi.
Râul a fost întotdeauna o resursă importantă pentru teritoriul pe care îl străbate. În perioada interbelică, Someșul dădea chiar numele unui județ, cu reședința la Dej. Odată cu reforma administrativă din 1950, formațiunea s-a desființat, mare parte din teritoriile fostului județ Someș fiind astăzi integrate în județul Cluj.
Fărâme de istorie
Anul trecut vă întrebam, la un moment dat, ce amintiri vă leagă de Someș. Au apărut zeci de comentarii cu o încărcătură emoțională deosebită. Astăzi ne-am dorit să includem în articolul nostru o crâmpeie de istorie recentă, care va prinde, cu siguranță, valoare pe măsura trecerii timpului. Din dragoste pentru clipele de liniște, pentru parfumul zilelor de copilărie sau a celor în care pașii grăbiți se opresc pentru câteva secunde să admire râul, vă prezentăm unele dintre cele mai dragi amintiri cu Someșul:
„Cei mai frumoși ani! Ritualul de duminică în care mama făcea mâncare și o tavă de prăjituri, iar noi mergeam pe insulă, la scăldat în Someș. Parfumul verii în timp ce ne plimbam seara. Toată copilăria mea și prietenii de la bloc din vechiul Plopilor. Mama trebuia să vină pe jos să ne aducă ceva de mâncare pentru că nu ne dădeam duși acasă. Acum sunt departe de țară, dar am să mă întorc pentru că acele locuri mă cheamă acasă!” – Mihaela Sebedean
„Scăldatul de când eram copii în apropierea podului suspendat. Era superb. Mama a mers odată cu cinci copii, că au venit și copiii vecinilor. Fiind tânără nu s-a temut, dar toată ziua ne număra, să vadă dacă suntem toți cinci. Amintiri frumoase.” – Eva Szabo
„Liniștit, învolburat sau înghețat, l-am admirat în cei 4 ani de studenție, în drumurile de la cămin la facultate și înapoi. Sunt amintirile dragi din Cluj, în cea mai frumoasă perioadă a tinereții…” – Doina Apetrii
„Toată viața! Am locuit pe malul Someșului cu geamurile spre el și spre Parcul Feroviarilor. În 1970 am trăit toate emoțiile inundațiilor. Cu reflectoarele instalate pe pereții mei, lucrau și noaptea la refacerea malului, a podului, a drumului. Timpul a rezolvat totul. Am amintiri frumoase cu vecinii, cum plimbam copiii pe mal. Eu sunt din generația care a făcut baie în Someș alături de căruțele cu cai, care scoteau nisip pentru construcții! Amintiri frumoase!” – Balazs Marika
Dragă Someșule, ….
Sunt multe povești care ne leagă de tine. Îți mulțumim că ai fost acolo să participi la fiecare dintre ele. Ne-am dori să te protejăm mai mult, să te menținem curat și îngrijit. Poate cu acestă ocazia ne vom promite să-ți purtăm mai mult de grijă. Până atunci îți spunem „Mulțumesc” pentru fiecare secundă în care ne oprești în loc și ne transpui în mijlocul naturii chiar de aici, din mijlocul orașului!
Redactor: Izabela Rădoi
