Alunișu, comuna Sâncraiu, judetul Cluj.
Redactori: Petra Denisa Tcacenco
Fotograf: Huszar Bogdan
Articol inclus in proiectul Clujul Văzut Altfel. Pentru mai multe detalii despre comuna Sâncraiu, click aici. Multumim voluntarilor Petra Denisa Tcacenco, Căpuș Ciprian și Huszar Bogdan pentru culegerea informatiilor, fotografii si text.
Alunișu (în maghiară Magyarókereke) este un sat ce face parte din comuna Sâncraiu, situat în județul Cluj, România. Inițial, se numea Muierău, între timp denumirea s-a schimbat în Alunișu, („dâmbul cu alune”), care reprezintă, de fapt, traducerea din maghiară.
La început, satul a fost situat lângă râul Crișul Repede, pe șoseaua principală spre Oradea, însă după invazia tătarilor din secolul al XIII-lea, populația rămasă s-a stabilit în locul unde se află astăzi satul. Prima atestare documentară a localității datează din 1437. De atunci, Alunișu a trecut prin mai multe încercări și greutăți. În 1661 o invazie a tătărilor din stepele asiatice a tulburat pacea sătenilor, distrugând totul în calea lor, apoi în 1720 și în 1889 au izbucnit două incendii. Un alt fenomen cauzat de niște ploi abundente care s-au infiltrat în stânca muntelui calcaros a făcut ca în 1851, într-o zi de august, localnicii să asiste la explozia muntelui, care a aruncat la vale bucăți de pietre de diferite mărimi. Sătenii au trecut și peste acest necaz, au luat bolovanii de pe dealuri și i-au folosit la zidirea fundațiilor caselor.
Astăzi populația localității numără în total 120 de persoane, dintre care 68 sunt reformați, iar ceilalți ortodocși, media de vârstă situându-se undeva între 40-45 de ani. Cei zece copii din sat merg la școală cu autobuzul la Sâncraiu. Satul a adoptat o familie de olandezi, care s-au stabilit aici și se ocupă cu treburile gospodărești, cresc animale, se bucură de viața tihnită de la țară.
Turiștii care vin în zonă pot dormi, așadar, la „casa olandeză”, care are o capacitate de cazare de șapte persoane.
Agricultura, creșterea animalelor, în special a vacilor reprezintă ocupațiile de bază ale localnicilor. „Avem aici mai multe vaci decât familii”, ne spune preotul paroh Berde Szilárd, venit și el de 12 ani din Covasna pe aceste meleaguri transilvănene.
Biserica reformată din sat păstrează zidurile din vremurile medievale ale vechii biserici catolice, construită în 1273. Însă, odată cu timpul, i s-a schimbat și înfățișarea, trecând prin mai multe renovări: în 1690, 1728, 1897, iar în 1904 a fost reconstruit turnul. Monument istoric, biserica are în interior amvonul, unde se țin predicile și corul, realizate în secolul al XVIII-lea de renumitul tâmplar Lorenz Umling cel Bătrân, un meșter sas. Tavanul din lemn pictat de acesta este expus în Muzeul Etnografic din Budapesta. În sat se află și o frumoasă Biserică ortodoxă, construită în secolul al XIX-lea în locul celei de lemn.
Deși localitatea nu are un număr foarte mare de locuitori, aceștia organizează în timpul anului, pe lângă nunți sau botezuri și alte evenimente. Astfel, la începutul primăverii, la Căminul Cultural se face Bal mascat, iar vara are loc o tabără de religie. Odată la cinci ani, satul își adună fiii de pretutindeni, pentru a lua parte la sărbătoarea numită Fiii Satului.
Cu această ocazie, sătenii din Alunișu vin acasă, revăd locurile dragi. Comunitatea se reîntregește într-o zi de sărbătoare care păstrează gustul mâncărurilor de altădată, ca preparatul specific acestei zone, supa de agrișe cu ciolan.
În trecut, una din legile nescrise ale satului era că fiecare trebuia să-și pună agrișe pentru iarnă pentru a nu lipsi de pe masă acestă mâncare. Așadar, cei care încă nu știți gustul supei de agrișe cu ciolan, Alunișul vă așteaptă să-i descoperiți savoarea!
