Scurt îndrumar de adopție câini în Cluj-Napoca
Dacă ne gândim la hârtiile necesare, procedura de adopție câini de la ecarisajul din Cluj-Napoca pare să fie simplă: ai nevoie de numai trei acte. Drumul până acolo, în schimb, poate fi cu multe ocolișuri, nesiguranță și amânare. Multă amânare. După discuția sfâșietoare avută cu Bia, una dintre voluntarele care își dedică viața salvării câinilor din ecarisaj, ne-am îndreptat atenția, în cele din urmă, înspre acest subiect inconfortabil.
Chiar lângă Oser, celebra piață de vechituri, pe strada Bobâlnei, se află centrul de gestionare a câinilor fără stăpân, administrat de RADP Cluj și finanțat din bugetul primăriei. Centrului i se mai spune și acum, informal, „ecarisaj”, iar definiția cuvântului și intenția din spatele lui s-ar putea să te indispună, căci îți vorbește direct despre latura întunecată a relației omului cu cel mai bun prieten al său. În prezent, din fericire, ecarisajul a devenit un adăpost. În Cluj-Napoca, cel puțin, autoritățile locale au decis că eutanasia nu (mai) reprezintă o soluție și în ultimii ani au fost aduse îmbunătățiri centrului, crescând și numărul de boxe. Vestea proastă este că unii câini rămân în boxa lor de câțiva metri pătrați ani de zile, întreaga lor viață.
Îngrijitorii și medicii veterinari de la centru, precum și cei care dau o mână de ajutor în mod voluntar la adăpost, muncesc dincolo de limite, sunt suprasolicitați de urgențe și nu reușesc să facă față fluxului de puiuți și de câini adulți pe care clujenii îi abandonează. Abandonul animalelor de companie reprezintă, așadar, în sine, o problemă la care avem de lucrat ca societate.
„Majoritatea oamenilor nu vor merge niciodată într-un ecarisaj. Majoritatea câinilor nu vor ieși niciodată de acolo.” – Bia, voluntară
Dacă ajungi în weekend prin Oser, așadar, și te apropii de latura estică a pieței, devine imposibil să nu remarci deznădejdea și agitația câinilor „de dincolo de gard”. Ei sunt câinii de la ecarisaj, iar despre viețile lor am aflat mai multe de la Bia, cea care se străduie necontenit să le salveze viețile, să încurajeze adopțiile, să le găsească o familie.
„Încerc să le găsesc o familie. Nu un stăpân care să-i uite într-un colț de curte, cu un bol lângă ei. Le caut o familie, un loc în care să fie iubiți, să fie îngrijiți, să stea alături de oameni. Dacă scoți un câine din ecarisaj doar pentru a-l lega în lanț, nu i-ai oferit o viață mai bună. Trebuie să înțelegem că acești câini, înainte de-a ajunge în ecarisaj, au avut o viață grea. E nevoie de răbdare și iubire pentru a le elimina traumele, pentru a-i ajuta să-și vindece rănile.” – Bia, voluntară
Într-unul din cele mai civilizate orașe din România, cel mai bun prieten al omului este abandonat, maltratat și uitat – dacă nu are pedigree impresionant și nu provine, deci, din „familie bună”. Într-o astfel de stare ajung foarte mulți câini în ecarisaj, abandonați de oamenii care ar fi trebuit să aibă grijă de ei. Aici se încearcă, apoi, din răsputeri, salvarea lor și menținerea stării de sănătate sub control. Îngrijitorii și medicii veterinari fac tot ce le stă în putință pentru salvarea câinilor, în limitele dotărilor și resurselor disponibile. Dificultăți apar în gestionarea cazurilor grave, care presupun folosirea unor aparate medicale speciale, medicamente specifice, proceduri și intervenții.
Pasul 1. Trecerea de la „shopping” la adopție
Câinii aceștia par condamnați la o viață închisă, sufocantă, veșnic rupți de orice formă de conexiune cu oamenii după care tânjesc atâta, după cum ne-a povestit și Bia în iarnă, când problemele de sănătate ale multor câini, adulți și pui deopotrivă, se agravează. Și mulți pierd lupta. Puiuții, de exemplu, cu un sistem imunitar încă fragil, pierd și ei această luptă – în pofida tuturor eforturilor care se fac pentru salvarea lor.
Adăpostul de pe strada Bobâlnei are aprox. 230 de boxe și funcționează mai mereu la capacitate maximă (sunt găzduiți uneori și peste 300 de câini). Măsura în care centrul poate găzdui, îngriji și pregăti pentru adopție câini depinde în mod direct de rata adopțiilor. Iar situația nu e deloc roz nici în Cluj-Napoca, dar nici în alte orașe din România. Pentru că abandonăm în neștire și nu prea adoptăm.
Voluntarii se străduie să îi scoată din ecarisaj, să le asigure urgent tratamentele de care au nevoie, să le găsească un foster sau, ideal, un cămin permanent, pentru că de asta depinde viața acestor câini – la propriu. În ciuda eforturilor depuse de îngrijitorii și medicii veterinari, precum și de voluntarii care își dedică efectiv tot timpul liber pentru a salva viețile câinilor, se duce o muncă de Sisif. Clujenii își abandonează cei mai buni prieteni. E greu să vezi și să internalizezi latura aceasta a unui oraș care, altfel, e prieten cu progresul și ai cărui locuitori, în general, sunt oameni civilizați și, ai zice, empatici.
Până rezolvăm cauzele problemei, o direcție sănătoasă, atât pentru noi, ca indivizi, cât și pentru comunitate, ar fi măcar renunțarea la mentalitatea de consumator, renunțarea la a face shopping când vine vorba de un viitor membru al familiei. În loc să facem shopping de vieți și să încurajăm, în multe cazuri, activități ilegale de reproducere a animalelor, putem opta pentru adopție.
Sigur, poate că imaginea câinilor de la ecarisaj nu are filtru de drăgălășenie încorporat, iar uneori imaginile pot fi chiar greu de privit (am ales fotografii „drăguțe”, însă realitatea poate fi dură și dureroasă). Totuși, știm cel puțin o fotografă care le face câinilor de aici, periodic, fotografii de calitate (care le sporesc șansele de adopție).
În boxe care unora le-au devenit „casă”, vezi câini cu priviri disperate, înfricoșate ori deznădăjduite. Vezi câini care au ajuns aici, la ecarisaj, într-o stare alarmantă; bolnavi și amărâți, unii au fost și maltratați înainte de-a ajunge aici. Izolați unii de alții, lipsiți de afecțiune sau contact normal cu oamenii sau cu alți câini, cei mai mulți dintre ei nu au nici o șansă la o viață normală. Nu poți decât să-i dai dreptate Biancăi și celorlalți voluntari: din păcate, gestionarea câinilor fără adăpost înseamnă, momentan, o formă deprimantă de închisoare, urmată îndeaproape și inevitabil de boală.
De altfel, știm persoane care nu merg la centrul de pe Bobâlnei pentru că anticipează disconfortul emoțional (din milă). Însă mila și disconfortul pot fi gestionate tocmai prin acțiune și interacțiune cu acești câini, care au nevoie de un strop de normalitate și afecțiune.
PROGRAM DE WEEKEND: O schimbare cu adevărat importantă a avut loc în vara lui 2022, când centrul de pe str. Bobâlnei și-a prelungit programul de funcționare și în weekend. Astfel, sâmbăta și duminica, în intervalul orar 09:00 – 11:00, clujenii pot să viziteze centrul și să interacționeze, fie și de dincolo de gratiile boxelor, cu acești câini. Se simte însă lipsa unor campanii speciale, gândite pe termen lung, pentru încurajarea vizitelor și interacțiunilor directe cu acești câini (de ex., localnicii ar putea plimba câinii, s-ar putea juca cu ei sau ar socializa, activități care ar facilita apoi adopția). Un program mai accesibil e un prim pas înspre un centru mai prietenos atât cu publicul, cât și cu animalele adăpostite.
Fotografii realizate de Ajtai Krisztina, fondatoare Petsonality, un studio foto clujean dedicat animalelor. O parte din banii strânși în urma ședințelor foto susțin apoi ședințele foto pe care Krisztina le asigură periodic animalelor aflate în nevoie. Am adăugat la finalul articolului și câteva fotografii realizate în studio, însă ședințele Petsonality se pot face și outdoor.
Adopțiile ar putea schimba radical viețile câinilor de la ecarisaj
Periodic, Bia și alți voluntari reușesc să le găsească câinilor din ecarisaj o familie în adevăratul sens al cuvântului. Când îi vezi cât de fericiți, sănătoși și liniștiți sunt acum, ți-e greu să ți-i imaginezi cum erau în urmă cu doar puțin timp, la ecarisaj.
„Unii câini au ajuns la ecarisaj când erau pui și au rămas acolo, într-o boxă, 4-5 ani. Când în cele din urmă reușești să-i scoți afară, cel mai frumos lucru posibil este să le vezi prima reacție când ies la iarbă verde. E minunat să-i vezi cum înțeleg, încă din primul moment, că au fost salvați, să vezi cât de recunoscători sunt. Vezi în ochii lor. Sunt disperați după o șansă.” – Bia
Pasul 2. O analiză onestă a propriei situații
Dacă înțelegi deja importanța adopției de animale, în locul achiziționării pe criterii de rasă și a încurajării unor proceduri ori ilegale, ori imorale, următoarea recomandare venită din partea celor care facilitează adopțiile ar fi să te gândești foarte bine la decizia pe care o iei, să îi înțelegi semnificația, să o faci asumat.
„Au trecut prin multe traume, apoi au ajuns în ecarisaj. Poate fi multă muncă. Dar merită să ai răbdarea să le alini traumele, să le alini suferința. Merită. Le vei simți recunoștința, e ceva nu poți să compari cu nici un alt sentiment. Am învățat de la ei cele mai importante lecții de viață și, din păcate, și cele mai importante lecții de supraviețuire.” – Bia
Iată o listă de aspecte care ar trebui analizate și luate în considerare, conform voluntarilor care se implică în încurajarea adopțiilor de câini de la centrul de pe str. Bobâlnei:
- Dacă stai în chirie: Va fi proprietarul de acord? Dacă te vei muta, ești dispus(ă) să depui efort suplimentar pentru a-ți găsi un nou spațiu? Mulți proprietari nu acceptă câini și nici alte animale de companie. Este o realitate pe care e bine să o conștientizezi înainte de a face o adopție.
- Dacă îți vei schimba domiciliul: Vei fi dispus(ă) să iei câinele cu tine indiferent de locul în care te vei muta în viitor? Este posibil să te muți chiar într-o altă țară. Poate schimbi mediul rural cu cel urban sau invers. În astfel de situații, dacă din diverse motive câinele nu te va însoți, va fi nevoie să găsești soluții.
- Dacă ai copii sau dacă urmează să ai copii (oricând în viitor): Cum te vei implica pentru dezvoltarea unei relații armonioase între copii și câine? Pentru că trebuie să te implici și să gestionezi activ o astfel de relație. Să îți faci timp și pentru unii, și pentru ceilalți. Vei putea să aloci timpul necesar?
- Dacă ai deja alte animale de companie: Sunt ele compatibile cu viitorul membru al familiei? Poți să gândești un plan de acțiune astfel încât să le facilitezi acomodarea și relația?
- Dacă ai un program încărcat și/sau călătorești mult: Ce se întâmplă cu prietenul tău patruped când tu lipsești de acasă? Cum îi asiguri nevoile de bază, dar și pe cele de socializare? Îți poți adapta stilul de viață astfel încât să-l incluzi cât mai mult în activitățile și călătoriile tale? De exemplu, există unități de cazare în România care acceptă și animale de companie, dar sunt puține și va trebui să faci eforturi suplimentare când îți organizezi călătoriile. Ai prieteni sau membri ai familiei care ar fi bucuroși să aibă grijă de câine pe o perioadă mai lungă de timp, chiar și săptămâni, cât ai lipsi tu de acasă?
În plus, mulți dintre noi nu ne dăm seama cum arată o perioadă de tranziție. În funcție de fiecare câine în parte (și de traumele adunate), va dura puțin până să se simtă în siguranță, până să se adapteze la noua lui casă. E nevoie de răbdare, iubire, înțelegere și atenție, mai ales în această perioadă inițială.
Apoi, puii traversează și ei o perioadă mai provocatoare:
- întâi, fizic vorbind, au nevoi biologice mai frecvente și nu se pot „abține” mai mult de câteva ore, chiar dacă poate reușești să îi înveți rapid unde au voie și unde nu au voie să-și facă treburile. Dacă locuiești la parter sau la casă și ești pe-acasă, va fi mai ușor, căci îi poți observa când au nevoie să iasă afară. Dacă nu ești acasă, este important să înțelegi că sunt pui, dar să te ocupi totuși de educația lor, pentru ca în momentul în care se pot abține, să știe ce (unde) au de făcut.
- apoi, le cresc dinții și vor ronțăi diverse; similar, e important să înțelegi că e ceva normal și să le oferi alternative care îți convin și ție (poate va fi nevoie să-ți protejezi unele lucruri, să le depozitezi o vreme etc).
Când parcurgi toate aceste „dacă”-uri și scenarii probabile, e posibil să te simți descurajat. Mesajul voluntarilor și al asociațiilor este unul care îndeamnă la responsabilitate – să adoptăm, cât mai mulți dintre noi, dar să o facem pe deplin conștienți că luăm în casele noastre nu o piesă de mobilier sau un accesoriu, ci o viață, un câine care vine cu propriile nevoi, cu propria personalitate, cu propriile obiceiuri.
Pentru a preveni un nou abandon, e important să-ți faci deci această analiză onestă, să anticipezi provocările, să decizi din timp cum vei reacționa, care vor fi soluțiile.
Pasul 3. Dacă nu ești sigur, adoptă temporar (FOSTER)
Înainte de a adopta un câine, poți să devii „foster”. În baza unei experiențe personale, din urmă cu mai mulți ani, putem recomanda din suflet o astfel de experiență. Vine cu multe satisfacții.
Un program de foster presupune găzduirea și îngrijirea temporară a unui animal, până când poate fi dat înspre adopție sau, de multe ori, până se găsește un alt foster – în funcție de resursele fiecărei persoane implicate și ale voluntarilor. Aceștia din urmă sunt cei care plătesc din buzunarul propriu, de cele mai multe ori, atât tratamentele câinilor, cât și orice alte nevoi de îngrijire au.
De foster au nevoie câinii aflați în imediat pericol, într-o situație dificilă. De multe ori, o astfel de adopție temporară salvează vieți. Câinii au șansa să se întremeze fizic și emoțional, în urma diverselor traume suferite sau probleme de sănătate, primesc atenție, afecțiune, învață să aibă încredere, să socializeze, să se vindece. Iar tu înveți tot ce înseamnă o astfel de conviețuire, cu toate bucuriile și provocările inițiale.
Dacă vrei să faci acest pas, urmărește postările Biancăi și întreabă cum poți deveni foster.
Pasul 4. În cele din urmă, adoptă
Centrul de gestionare a câinilor fără stăpân de pe str. Bobâlnei are o procedură simplificată de adopție. Mai exact, ai nevoie de numai trei acte pentru adopție:
- actul de identitate (CI/BI);
- adeverință de venit (de la locul de muncă sau un cupon de pensie);
- copie după un act care să dovedească fie proprietatea, fie închirierea spațiului în care câinele va fi găzduit (de ex. contract de vânzare/cumpărare, contract de închiriere, act de primire în spațiu etc).
Pentru situații mai speciale, se poate lua legătura cu centrul și, după caz, se va stabili ce alte tipuri de acte pot fi acceptate, conform legislației.
Până acolo, însă, procesul arată cam așa:
- îți faci analiza amintită mai sus și te gândești, suplimentar, ce fel de câine s-ar adapta stilului tău de viață: adult sau pui, de talie mică sau mare (aproximativ), mascul sau femelă etc;
- pe site-ul centrului, pe pagina de Facebook creată de voluntari sau dacă o urmărești pe Bianca, poți deja să vezi în fotografii o parte dintre câinii din boxe. Notează-ți numărul boxei în care sunt găzduiți câinii care s-ar putea să te intereseze;
- bineînțeles, fă o vizită sau mai multe la centrul de pe str. Bobâlnei, pentru a vedea câinii și pentru a interacționa cu ei, iar dacă vrei să adopți, să ai la tine zgardă, lesă și ham, ideal chiar și o cușcă de transport;
- dacă ai decis care e câinele pe care ți-l dorești și dacă acesta a fost deja sterilizat la centru, nu mai rămâne decât să închei formalitățile și să semnezi un contract de adopție.
Procedurile de pregătire a câinilor pentru adopție sunt gratuite: sterilizarea, vaccinarea, deparazitarea internă și externă, microciparea și înregistrarea în sistemul R.E.C.S.
Îndrumarul acesta a venit dintr-o preocupare personală, bineînțeles. Ca un memento al unei vechi dorințe, cu toate obstacolele și elanurile care o însoțesc. S-a transformat apoi în dorința de a strânge și a da mai departe toate informațiile utile celor care stau, așa ca mine, în cumpănă, în speranța că balanța va înclina spre adopție, în cele din urmă.
Informații utile:
Centrul de Gestionare a Câinilor fără Stăpân al Primăriei Cluj-Napoca
Adresă: str. Bobâlnei, nr. 87, Cluj-Napoca
Telefon: 0264 415 788 sau 0758 753 992
Program: Luni, Marți, Joi și Vineri: 07:00-15:00; Miercuri: 07:00-17:00, Sâmbătă și Duminică: 09:00-11:00.
