Filme văzute la TIFF 2025
Festivalul a trecut, dar magia rămâne cu tine. În fiecare an, îți pare rău că nu ai ajuns la mai multe filme. În fiecare an, te gândești că „la anul…”. Pe când prinzi gustul, pe când sălile de cinema și proiecțiile în aer liber devin parte din rutina ta, a și trecut. N-ai văzut tot ce-ai fi vrut, nici nu aveai cum. Dar le vezi tu cu altă ocazie.
Între timp, cele văzute s-au așezat poate mai cu sens în mintea ta – nu singure, ci ca experiențe trăite în comunitate, în sânul orașului, în atmosfera unică a marilor și micilor cinematografe, sub cerul liber. Cât ține TIFF, Clujul se transformă – e loc pentru râs împreună în Piața Unirii, înghesuit în pufuri la concerte sau proiecții în curtea Muzeului de Artă ori Iulius Parc, e timp pentru trăiri și reflecții (uneori existențiale) în cinematografele locale. Mari și mici ecrane aduc oamenii împreună – curioși, deschiși la minte, cu un ochi critic, cu o foame de artă și sens.
Câteva filme care au lăsat urme și au zămislit idei:
U ARE THE UNIVERSE
Ce poveste tristă și minunată (cu note comice) a reușit să răzbată prin timp și… război, până la noi! Am vizionat “U Are The Universe” sub cerul liber, în Iulius Parc, alături de alți oameni – în contrast cu singurătatea ucraineanului Andrii Melnik, a cărui muncă de a transporta deșeuri nucleare spre Callisto, satelitul lui Jupiter, îl salvează de la o moarte sigură: Pământul explodează, iar el pare că a rămas ultimul om din univers.
Uneori tânjim după liniște și singurătate; singurătatea deplină, însă, precum cea a lui Andrii, nu ne va mulțumi. Tânjim, mai ales, după conexiuni umane, iar filmul surprinde câte riscuri și eforturi suntem dispuși să ne asumăm pentru a fi mai aproape de celălalt.
Cadre bune și foarte bune, cu referințe subtile sau evidente la alte opere („Odiseea spațială” a lui Kubrick își face apariția), cu un rol jucat excelent de actorul Volodimir Kravchuk. Discuția de la final, în care regizorul a împărtășit din provocările și experiența creării filmului în Ucraina, pe timp de război, a completat proiecția.
P.S. Un shout-out aici și pentru Diana Roșca, am mai „prins-o” moderând momente sau evenimente culturale în ultima perioadă și reușește mereu să cuprindă esența lor și să mențină o atmosferă relaxată.
Regia: Pavlo Ostrikov | Țară: Ucraina, Belgia, Franța
Copilul electric
Copilul electric a luat naștere, ca idee și scenariu, înainte de evoluția cu aplomb a tot ce înseamnă inteligență artificială din ultimii ani. Filmul este o dramă sci-fi ce aduce o perspectivă nuanțată asupra dezvoltării AI, dar într-un context aparte: condiția de părinte, disperarea de a-ți salva și de a nu-ți pierde copilul, relațiile interumane în lumea modernă.
Personajele le simți reale, autentice și poți empatiza cu acțiunile lor – chiar dacă te întrebi tu cum ai proceda sau îți repeți că tu poate ai lua decizii mai bune. A fost un rollercoaster emoțional, mai mult uman, decât electric. Excelentă alegerea actriței care interpretează copilul electric, excelente interpretările celor doi actori din rolurile principale (cuplul – părinții).
Regia: Simon Jaquemet | Țară: Elveția, Germania, Țările de Jos, Filipine
Letters from the Wolf Street
Strada Lupului, aflată în centrul Varșoviei, devine personaj principal într-un documentar al nevoii de integrare, de comunitate, al contrastelor și relațiilor complicate pe care le avem unii cu ceilalți („noi” și „ceilalți”). În urmă cu zece ani, Arjun Talwar părăsea India și o posibilă carieră de matematician, pentru a se muta în Polonia, unde voia să-și urmeze pasiunea pentru cinematografie.
Zece ani pare mult timp, însă mulți imigranți, la fel ca Arjun, la fel ca mulți dintre românii din diaspora, de altfel, trăiesc cu sentimentul de a nu se fi integrat. Nu cu totul. Nu profund. Documentarul explorează, pe un ton cald, dintr-o zonă de curiozitate și, am simțit, compasiune, viața unei străzi, cu oamenii ei și relațiile dintre vecini, anxietățile unei țări și ce-ar trebui să faci pentru a fi (a te simți?) acceptat în comunitate. „Personajele” sunt savuroase – tocmai pentru că sunt oameni reali, cu frici și bucurii cotidiene în care regăsești și fațetele ale României noastre.
Regie: Arjun Talwar | Țară: Polonia, Germania
Thank You for Banking with Us
E despre condiția femeii în Orient, dar subtil și într-o notă comico-dramatică, îmbibată de simplitatea și absurdul momentelor cotidiene. Mariam și Noura își pierd tatăl, însă înainte de a da vestea mai departe, încearcă să-și facă singure dreptate și să încaseze niște zeci de mii de dolari, rămași moștenire. Altfel, împărțeala n-ar fi echitabilă – fratele lor, deși înstrăinat și absent, ar primi jumătate din sumă.
Filmul aduce în prim plan relația complicată, plină de contradicții, dar și de compasiune, dintre cele două surori, dintre o mamă dedicată și copiii săi, dintre femeile acestea și societatea haotică, adesea injustă, în care trăiesc. Sunt teme „grele”, dar abordarea e plină de naturalețe, încărcătura emoțională dozată cu atenție. Am și râs în timpul proiecției.
Regia: Laila Abbas | Țară: Palestina, Germania, Arabia Saudită, Qatar, Egipt
The Invisible Fight
Nici măcar concertul VHK de la castelul Bánffy din Bonțida, o infuzie de rock psihedelic, ritmuri tribale și punk, nu ne-a chiar pregătit pentru „Lupta invizibilă”, film greu de descris: comedie absurdă, metaforă, satiră? Artele marțiale, ca o nevoie de a excela, de a transcende cotidianul și „normalul”, viața de mănăstire, ca spațiu de refugiu, iluminare, regăsire și… pe fundal, black metal, ca răzvrătire și strigăt împotriva a tot ce e considerat social și moral acceptabil.
Pe scurt: un tânăr estonian scapă cu viață în urma unui atac la granița dintre China și Uniunea Sovietică (sunt din altă lume scenele respective și setează tonul filmului). Marcat de experiență, vrea să învețe Kung Fu, ascultă metal și îmbracă rolul de tânăr rebel. Ajunge însă la o mănăstire de călugări și amestecul de kung fu, black metal, iluminare, lupte interioare și ortodoxism n-a fost nicicând mai ciudat, absurd, comic și, în cele din urmă, încărcat de profunzime.
Nu-i pentru oricine, se subînțelege. Parcă nu-i nici pentru oricând.
Regia: Rainer Sarnet | Țară: Estonia (2023)
Boléro
Se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Maurice Ravel, compozitorul și pianistul francez care a dăruit lumii întregi celebrul „Boléro”. Pare a fi un an bun pentru a-l celebra. Filmul este un biopic, un gen care a prins avânt în ultimii ani în cinematografie (cel puțin așa se simte). Poate fi o introducere minunată în universul și în mintea lui Ravel.
Repetițiile liniei melodice, piesa de balet pentru care lui Ravel i s-a solicitat să compună, provocările procesului creativ și relația compozitorului cu propria-i operă sunt, dacă nu le știai deja, surprinzătoare. Efectele și elementele sonore îți recreează și auditiv nașterea partiturii muzicale. Salturile cronologice îți reconstruiesc, moment cu moment, mintea lui Ravel care, treptat, își pierde structura temporală. Rămân momentele, emoțiile, muzica.
Regia: Anne Fontaine | Țară: Franța, Belgia
The End
Când nu-ți plac filmele de tip musical, dar nu te poți abține (buncăre subterane, lume post-apocaliptică, oameni forțați de împrejurări să conviețuiască „bine” împreună?), ajungi la The End. Oh, și Tilda Swinton. Mărturisire: momentele muzicale au fost totuși integrate cât se poate de natural în narațiune și în interacțiunile dintre personaje. Apar ca scurte monologuri sau ca răbufniri emoționale, însoțite de mișcări expresive în spațiul buncărului. De nu-ți plac filmele tip musical, n-or să-ți fure, așadar, din experiență.
Dincolo de tema post-apocaliptică, de după căderea civilizației umane, Sfârșitul e mai degrabă o frescă a relațiilor familiale, a compromisurilor, a tot ce ascundem sub preș și alegem să uităm pentru a putea conviețui (ori trăi cu noi înșine).
Regia: Joshua Oppenheimer | Țară: Danemarca, Germania, Irlanda, Italia, Marea Britanie, Suedia
P.S. După Sfârșit, mai e loc de recomandări. Ce alte filme au rămas cu tine, ce alte filme ți-ar fi plăcut să le poți viziona la TIFF în acest an?
Articol scris de Iulia Marc, redactor Cluj.com
Fotografii preluate de pe pagina de Facebook TIFF.
