Yolka – tablou de toamna tarzie si ganduri de departe
Mi-am strans frunze galbene in suflet, numai atatea cat sa-mi colorez iarna si sa ma incalzeasca cand mi se va face frig de la atata alb… Mi-am adunat amintiri cu poteci scaldate in auriul unui soare lenes, ciripit de pasari hoinare si adieri de vant.
Le insirasem pe masuta de langa fereastra, dar le-a imprastiat Toamna, haotica cum e. S-a asezat la masa langa noi, inalta, luminoasa si tacuta. Privea cu ochii mari incaperea: pe un perete erau agatate plante de-un verde vesnic, deasupra noastra se ridica un intreg univers de albastru si radacini se coborau spre noi, de parca incercau sa ne conecteze cu viul inaltului. Intr-un bol se agita un pestisor, posibil unul auriu.
As fi stat si eu la povesti cu el si cu Toamna, dar inca imi cautam amintirile printre masutele galagioase. Voci, rasete, clinchete de buna dispozitie se auzeau de peste tot din cafenea, iar afara, orasul zgribulit se intuneca de invidie. Ar fi vrut si el sa vina la Yolka.
Fotografi: Mihail Onaca si Lavinia Cernau
