Muzeul Apei Cluj: un inedit omagiu adus apei și muncii omului, deopotrivă
În județul Cluj funcționează unul dintre cele mai neobișnuite muzee din țară: un muzeu dedicat apei. Acesta intermediază o inedită întâlnire între clujeni și sursa lor de apă. Am vizitat Muzeul Apei Cluj și vă prezentăm câteva exponate și „comori” nebănuite pe care le-am descoperit la muzeu.
„Apa este viața.”
Aceasta este deviza în jurul căruia s-a dezvoltat Muzeul Apei „Leonida Truță”. Prea puțini clujeni știu însă de existența acestui inedit muzeu, cu atât mai puțini sunt cei care l-au vizitat. Muzeul se află în comuna Florești, la ieșirea din Cluj-Napoca spre Oradea. Cu siguranță, cei care străbat acest drum în mod recurent, pot recunoaște poarta și intrarea spre Muzeul Apei. Părăsim așadar asfaltul și, dincolo de poartă, înaintăm pe teritoriul Someșului Mic. Pășim pe aleea dreaptă cu multe curiozități și semne de întrebare. Este vorba despre Compania de Apă, Uzinele de Apă și Canalizare, așadar, la modul onest…
Ce ne poate oferi un astfel de muzeu?
Iată și un prim răspuns, căci ni se opresc pașii în drept cu intersecția dintre Aleea Paralela 46°44’N și Aleea Meridian 23°37’E, după cum frumos sunt marcate. La intersecția lor, așadar, avem o primă bucurie. Vă lăsăm pe voi să ghiciți ce anume reprezintă.
Capace de canalizare expuse pe alei…
Până să ajungem însă acolo, admirăm capace de canalizare. Da, sună ciudat, însă curiozitatea ne-a fost trezită: sunt capace din diverse orașe din România, dar și din Franța, Cehia, Austria, Ungaria, Republica Moldova, Danemarca, Norvegia, Coreea de Sud. Ce au în comun, ce le deosebește? Tot aici, vedem și ceva familiar, căci există un astfel de „exponat” și prin centrul Clujului. Se numește „masă nivelitică”, iar scopul său existențial poate fi aflat la fața locului… 🙂
Pompa pentru stins incendii de la Cojocna
Ne apropiem de clădirea muzeului, care este, de altfel, clădirea ce a găzduit prima stație de pompare de la sursa subterană, fiind pusă în funcțiune în anul 1898. Aici, în fața clădirii, admirăm un vehicul ce seamănă cu o căruță, dar care timp de peste 40 de ani a îndeplinit o funcție importantă: pompă pentru stins incendii, fabricată între anii 1930-1940 și care a funcționat în comuna clujeană Cojocna până în anul 1980! Era acționată manual de 2-4 persoane, fiind tractată de cai, iar alimentarea rezervorului se făcea cu furtunul sau cu vase de mână.
Muzeul Apei Cluj, locul în care munca omului și natura își dau întâlnire
Ghidul nostru, în cei aproape 30 de ani de lucru în domeniu (nu în ghidaj, ci în lucrul efectiv cu tot ceea ce presupune alimentarea cu apă), este vizibil atașat de exponatele și importanța lor istorică și prezentă. La intrarea în clădire, ne atrage așadar atenția cu privire la mesajul de întâmpinare, care conține și cuvintele unui cărturar ardelean: „Nu poți construi un viitor pe ingratitudinea față de trecut.”
Iar acum, mărturisim: am fost impresionați de amenajarea spațiului și valorificarea utilajelor, uneltelor și a obiectelor specifice domeniului, precum și chiar a planurilor tehnice, a hărților, registrelor și a altor documente cu valoare istorică. Toate sugerează nu doar circuitul apei în natură, prin circuitul de utilaje în sine, cât și prin amplasarea generoasă a numeroase plante, cât sugerează astfel chiar ideea de Viață, ca o comuniune între munca omului și natură. Frumos, chiar frumos.
Globul pământesc și un misterul pompei Schiel
Sala este dominată de o impresionantă fântână arteziană ornamentală, cu un glob pământesc ce se învârte în jurul propriei axe, în timp ce șiruri-șiruri de apă îl înconjoară.
Amplasată central, se află și o imensă pompă cu pistoane și doi cilindri gemeni, așezați orizontal, fabricată la firma Schiel din Brașov în 1934. Aflăm că existau trei astfel de pompe, însă celelalte două n-au „supraviețuit” perioadei comuniste, când în 1975 s-a dispus tăierea și topirea lor. Dacă priviți și vechea fotografie a pompei, comparativ cu starea ei de astăzi, vă veți lovi de un mister care nu a fost elucidat încă: de ce și ce anume lipsește în fotografia veche?
Amenzi și închisoare pentru risipa de apă!
Aflăm că la începutul secolului XX, risipa de apă era sancționată de către poliția locală. Găsim la Muzeul Apei un mandat de pedeapsă din anul 1922 al unui cetățean care a încălcat normele de igienă comunală ale orașului, risipind apa. Consecința? O amendă de 50 lei sau, în caz de neplată, o zi de închisoare.
Alte exponate muzeale inedite:
Cum a apărut ideea unui astfel de muzeu?
Muzeul Apei își datorează existența inginerului Leonida Truță, angajat al Companiei de Apă încă din anul 1956, pensionat în 1992, anul în care Compania de Apă Someș, pe-atunci Regia Autonomă Județeană Apă-Canal Cluj, reușea să inaugureze un muzeu cu totul unic în România.
Inaugurarea muzeului în anul 1992 a coincis astfel cu aniversarea centenarului înființării (în anul 1892) a Uzinelor de Apă și Canalizare. După alți 20 de ani, în anul 2012, Muzeului Apei i se adaugă în denumire și numele celui care i-a fost întemeietor și curator.
Muzeul Apei Cluj reprezintă, totodată, și un omagiu adus tuturor celor care de peste 125 de ani, începând cu anul 1892, au adus în căminele clujenilor „această picătură indispensabilă vieţii: APA”.
Când se poate vizita Muzeul Apei?
Intrarea la Muzeul Apei Cluj este liberă, însă intenția de a vizita spațiul trebuie anunțată în prealabil prin trimiterea unei solicitări la Compania de Apă Someș. Solicitarea poate fi trimisă la adresa de e-mail [email protected] , menționând numele și numărul de persoane, precum și ziua în care doriți să faceți vizita.
p.s. La finalul vizitei, răsfoiți Cartea de Onoare a Muzeului. Veți putea vedea impresiile clujenilor, dar și ale turiștilor din țară și din străinătate care au vizitat acest inedit spațiu de cultură și istorie.
