Vara in Cluj – Electric Castle anunta inceputul vacantei
Vara in Cluj a inceput, aducand vacanta si relaxarea, distractia si aventura la masa noastra. Am ales aceasta vara sa mi-o petrec la Cluj-Napoca, unde sunt studenta si nu in orasul natal. Asadar, am stat si am socotit cum sa marchez mai bine inceputul vacantei mele la Cluj, deoarece pentru mine vara este egala cu vacanta.
Astfel, un mare festival s-a ivit, festival la care am fost si eu si, ca atare, am multe de povestit. Electric Castle a fost o legenda, inainte sa apuce sa ne prinda in mrejele vrajei sale, sa ne incarce static si sa ne transforme in icoane ale nebuniei generatiei noastre pe toti participantii entuziasmati pana la varful ultimelor fire de par.
Am vrut de multa vreme sa vizitez Castelul Banffy de la Bontida, locatia aleasa pentru desfasurarea acestui festival, iar acum stiam ca este ocazia perfecta! Stilul arhitectural de baza al castelului este renascentist, iar la fel cum Renasterea a reprezentat o revolutie culturala, stiam ca si acest festival va fi o revolutie pentru festivalurile de acest gen, gasind calea oportuna de a deschide inima, mintea si pofta de distractie a tinerilor, inovand.
Vedeam meterezele marete ale castelului din departare si, cand am coborat din autocar si am pasit pe trotuarul cochetei comune, am simtit admosfera de sarbatoare, inspirand adanc, pentru a-mi intra in suflet si in gand. Grijile si stresul, le-am impaturit, cu grija, si le-am asezat intr-o valiza, pe care am trimis-o cu autocarul, inapoi spre mandrul Cluj-Napoca.
Mi-am carat cu mandrie rucsacul in care aveam cateva haine comode si cortul si am primit, dupa ce mi-a fost verificat biletul, bratarile pentru festival si zona de camping. Dupa ce mi-am montat cortul si m-am intalnit cu ceilalti tovarasi, m-am dus sa explorez.
Domeniul de la Bontida este destul de vast, suprafata sa oferind o buna deschidere pentru organizarea desavarsita a unui festival in aer liber si pentru destinderea participantilor. Dupa zona de campare, era un podet de lemn, dupa care era montat un cort urias , unde iti puteai incarca aparatura electronica din dotare, ferindu-te de soare si savurand o bere rece. In dreapta era o rampa de skateboarding, numita sugestiv “Street Heroes”, unde baietii se intreceau in scheme care mai de care mai uluitoare.
Daca mai mergeai putin, era scena mica, numita “Dance Garden”, pe care s-au urcat DJ precum: James Zabiela, Fritz Kalkbrenner si multi altii. Seara nu se arata versata, desi era mult asteptata, cu racoarea sa binefacatoare…
Era cea mai lunga zi din an, 21 Iunie, cand este Solstitiul de Vara, iar caldura parea un meniu principal servit, insa tinerii prezenti, incercau, parca, sa o acopere, cu discutiile interesante si veselia din glasul lor. Daca tot a fost cea mai lunga zi din an, am ales sa petrec pana diminiata si m-am tinut de cuvant!
Scena mare a luminat in cele trei zile artisti precum: Morcheeba, Pendulum, Telepopmusik, A-Skillz vs. Krafty Kuts. Cand te aflai in fata scenei mari, simteai furnicaturi la nivelul pielii, sinapsele creierului ti se activau pentru modul sarbatoare, fiindca noi chiar sarbatoream ceva…cinsteam evolutia umanitatii, reprezentata de ritmuri electro. Scena mare era incadrata de peretii impunatori ai castelului, care conservau acum muzica pe care nu au auzit-o niciodata, soptindu-ne secretele unor vremuri de mult apuse.
Nu departe de scena se aflau “The Stables”, unde dansul ne lega cu un fir invizibil, pe care-l electriza si ne transmitea energie vie, incantati fiind de DJ locali talentati. La iesirea din domeniul castelului, se afla “The Mill”, cu arcadele sale baroce, mirosul de muzica buna, iarba proaspat cosita si lemn vechi.
In timpul zilei, te puteai relaxa pe o terasa in sat, unde racoritoarele erau foarte ieftine, sa joci ping-pong, sa te balacesti in rau, care nu era foarte departe, sa stai lipsit de griji cu burta la soare, sa adormi la umbra salciei uriase, aflate fata in fata cu scena principala, iarba gadilandu-ti degetele picioarelor, sa servesti o inghetata cu alcool, sa te legeni intr-un hamac, sa halesti ceva gustos, mirosul de mititei si cartofi prajiti, atragandu-te ca si un magnet .
Peste tot vedeai diversitate… plete in vant, de culoarea spicelor de grau, a bujorilor infloriti sau a lalelelor negre sau chiar in culorile curcubeului de primavara, pete de culoare, fete in pantaloni scurti de blugi mulati, taiati cu foarfeca de gradina sau imbracate doar in costum de baie, dansand in ritmul muzicii, stropindu-se cu pistoale cu apa sau racorindu-se la un ceai cu gheata pe marginea iazului castelului.
Nici ploaia nu ne-a speriat, ne-am imbracat pelerinele si am continuat sa dansam, asa cum ne sfatuieste autorul Haruki Murakami, in romanul sau “Dans, dans, dans”- indiferent de ceea ce se intampla, trebuie sa continuam sa dansam, sa dansam incontinuu, fiindca asta inseamna viata…a dansa pana la capatul puterilor.
Oficial, pentru mine vara a inceput. In aceasta vara pe care o voi petrece la Cluj, imi propun sa ma relaxez, sa citesc carti bune si bineinteles, sa particip la cat mai multe evenimente inedite, de care acest oras nu duce lipsa, Electric Castle reprezentand un inceput bun al verii pe intelesul meu.
Un articol de Roxana Serbae
