Vara in Cluj
Nu cred că aş fi cea mai potrivită persoană care să formuleze o idee palpabilă despre ce se întâmplă vara în renumitul oraş din Transilvania.
Nici măcar nu sunt ardelean. Însă e ciudat pe unde te poate purta inima, dacă te hotărăşti din când în când să te laşi în voia ei, iar eu exact asta am făcut. Şi să mă credeţi: vara, Clujul cere inimi.
Recent, am făcut cunoştinţă cu oraşul Cluj, lăsând Banatul în urmă şi partea bună e că s-a întâmplat chiar acum, vara.
Anotimpul cireşelor, anotimpul dragostei fierbinte ca aerul dogoritor. Vara, unde mintea îţi zboară prin mări şi ţări şi cei mai îndrăzneţi îşi târăsc corpul şi duhul odată cu mintea.
Nu ştiu dacă e ceva prin aerul lăcaşurilor de aici, dar Clujul pe perioada verii te ameţeşte de cap. Spiritul tânăr se combină aproape perfect cu aerul arhaic pe care Clujul îl emană, de te provoacă să trăieşti în prezent şi în trecut în acelaşi timp şi asta te face să-ţi cam uiţi simţurile înnăscute. Poate pentru că vara chiar poţi să stai să priveşti ce se întâmplă şi mai mult decât atât, să devii parte din ceea ce se întâmplă.
Toate afacerile pompoase, colorate, serioase şi nu numai se mută sub cerul liber. Astfel apar terase şi evenimente solide, care mai de care, unde e musai să îţi faci prezenţa. Cultura se îmbină cu distracţia şi vrei nu vrei te împământezi în nişte locuri, unde îţi laşi până la urmă şi o bucată din suflet.
Oamenii râđ, beau, se plimbă şi nu mai pleacă acasă. Poţi să te plimbi din zori şi până în alţi zori că tot nu-i dai de capăt. Sunt atâtea de făcut, că nu ştii ce să faci.
Vara, mult prea multele monumente şi statui de aici parcă vor să prindă viaţă, să mai răpească niscaiva clipe ce alcătuiesc veşnicia de peste opt secole a „oraşelului” traversat de către Someşul Mic. Spun orăşel, deoarece Clujul merită întotdeauna alintat. Indiferent de anotimp. Să uităm pentru o clipă capitala şi atunci devine cel mai populat oraş românesc. Şi atâtea suflete n-au cum să dea greş.
