Un Cluj plin de şanse şi o umbră de curaj
Nu ţi se întâmplă să ai strângeri de inimă când îi pronunţi numele? Cluj, oh Cluj! Te momeşte cu ritmul alert de dezvoltare, te cuprinde cu vibraţiile sale şi întotdeauna reuseşte să te provoace prin poftele lui ascunse, apropiindu-se cu o sete parşivă de tine. Şi-l laşi pentru că ştii că odată pătruns în suflet nu ţi se mai poate scurge printre degete. Şi-l laşi pentru că îţi place!
Dacă pentru mine Clujul poate însemna plimbarea nocturnă pe străduţele ghemuite şi încărcate de intimitate din centrul vechi, glasul mlădios şi zâmbetul sincer al bunicuţei din colţ cu Memorandumului care-mi încălzeşte neprietenoasa dimineaţă de septembrie sau paşii grăbiţi către o nouă zi pe băncile facultăţii, pentru tine poate înseamna Chiosul în miez de noapte sau ploaia de vară care te-a surprins pe Eroilor.
Pentru tine înseamnă apusul de pe Feleac iar pentru mine cel de pe Cetăţuie. Pentru tine înseamnă vara-n Parcul Central, hamacuri şi muzică jazz iar pentru mine nimic nu se compară cu 20 de grade în termometru, soare călduţ şi frunze devenite covor in Grădina Botanică. Poate aş alege şi parfumul primăvăratic clujean. Atunci în zilele lui martie când Universităţii şi Unirii-s în floare. La propriu.
Sau poate tu preferi freamătul Piezişei în timp eu iubesc aroma unui ceai savurat în Piaţa Muzeului la prima oră a dimineţii. Pentru mine înseamnă TIFF, tu poate preferi „Ce nemaipomenită aiureală!” la Teatrul Naţional. Pentru mine înseamnă Peninsula, pentru tine Electric Castle. Pentru mine poate fi U Cluj, pentru tine poate fi CFR. Pentru mine BCU, pentru tine BCJ. Clujul poate însemna frenezia lui octombrie versus liniştea lui august. Explozia-i urbană versus calmul ardelenesc.
În final, haideţi să vă mărturisesc ce înseamnă Clujul: să străbaţi la pas acelaşi drum, ani şi nu zile, şi să ai impresia că colinzi lumea. Clujul înseamnă, aşadar, ceea ce vrei tu să însemne!
Un articol de Andreea Goia
Foto: Turau Alexandra
