Viața din turn e numai gri. Deocamdată
La Povești despre Cluj oamenii se duc ca la niște povești cu ritm, electrizante, unde mintea vizionează fără sală 3D cele mai bine puse la punct comploturi și lupte, cele mai neașteptate întorsături de situație. Eroii sunt oameni în carne și oase, regii au frici și o grămadă de defecte. Clujenii din povești: oameni onorabili, fiecare cu meseria și turnul lui.
Cum mi-ar plăcea să fie?
Ce întrebuinţare ar putea avea Turnului Pompierilor? Ar putea deveni un spaţiu în care să se întâlnească scriitorii, în care să poată să scrie chiar, în care generaţiile vechi de ziarişti să se întâlnească cu cele tinere care caută un job. Pentru că a stat atât de mult fără să adăpostească ceva, trebuie găsită o întrebuinţare care să-l facă să vibreze, iar libertatea de exprimare ar putea să-i dea emoţia de care are nevoie.
Ca să recupereze tot timpul pierdut, Turnul Pompierilor ar putea fi un loc minunat însufleţit de jocurile copiilor, ale poveştilor spuse pentru ei. Atunci cu adevărat va fi viu. Cine poate mai bine să însufleţească un loc?
Dacă tot se vrea integrarea lui în viaţa oraşului, Turnul Pompierilor are o şansă dacă-l animăm şi-l creăm ca parte a ceva.
Cum a venit Turnul Croitorilor pe lume?
În anul 1405, Cluj-Napoca devine oraş liber, titlu acordat de Sigismund de Luxemburg, rege al Ungariei, dar şi împărat romano-german. Astfel, Clujul are posibilitatea să-și ridice ziduri pentru a-şi proteja avuţia, aflăm de la arhitectul Dan Clinci, la deja renumitele Poveşti despre Cluj. Acest fapt atrage investitori interesaţi să-și dezvolte „afaceri” în oraș. Conştienţi că momentul este unul foarte important clujenii au știut să aleagă emblema oraşului sub forma unei cetăţi fortificate. Foarte inspirați clujenii din acele vremi, merită „să le acordăm o felicitare celor care făceau brandurile pe atunci”, spune arhitectul clujean.
Revenind la turnuri, după anul 1405, orașul începe să-și construiască incinta, iar Clujul de la 7 ha se extinde la aproximativ 45 de ha. Așadar se ridică ziduri și din loc în loc turnurile de apărare, acestea din urmă fiind de mai multe tipuri: cu rol important în strategia de apărare a cetății, turnuri de colț (ex: Bastionul Croitorilor azi în picioare) și turnuri de poartă (ex: cel de pe stema Clujului) și, de mai mică importanță, turnuri de câmp, precum Turnul Pompierilor.
Prima denumire pentru Turnul Pompierilor era „Poarta Mică din ulița Săpunului”. Turnul Pompierilor a aparținut inițial breslei Țesătorilor. Apoi, a devenit un turn de pază în protecția contra incendiile în Cluj. „Situat într-o zonă mai săracă, unde casele erau construite preponderent din lemn, aveau loc foarte des incendii care puteau fi observate în timp util din turn pentru a se putea interveni”, spune profesorul de istorie Vladimir Boloslavievici.
Cele mai mari incendii care s-au abătut asupra Clujului au avut loc în anul 1698 și, respectiv, la sfârșitul secolului al XVIII- lea. Atunci se spune că, în centrul orașului, din flăcările mistuitoare a scăpat casa de la numărul 27, casa Kemeny. Pe fațada clădirii este reprezentat și azi Sfântul Florian, protectorul pompierilor în cultul romano-catolic, înconjurat de case mistuite de flăcări.
O șansă
Turnul Pompierilor a funcționat o vreme ca parte a sistemului de pază contra incendiilor, iar, în anii 80, aici se instalează un observator astronomic. În perioada comunistă, a suferit, din păcate, intervenții care nu l-au pus în valoare, dimpotrivă betonul aproape „l-a sufocat”. Azi încă mai așteaptă salvarea. Vestea bună venită de la arhitectul Dan Clinci este că municipalitatea în colaborare cu Ordinul Arhitecților intenționează să culeagă toate ideile privind transformarea turnului, a ideilor ce pot să dea o nouă viață prețioasei clădiri. În acest sens, va fi conceput un concurs de soluții.
În total, Clujul ar fi avut aproximativ 20 de turnuri. Din păcate, atunci când a apărut praful de pușcă zidurile și turnurile și-au pierdut menirea în fața fortificațiilor stelate, precum cele din Alba Iulia și Oradea. În timp, turnurile clujene își schimbă utilitatea, iar cele mai multe ajung să dispară cu totul.
De pildă, Turnul Aurarilor îl putem admira doar în fotografii. Era de o eleganță deosebită. Cu o alură specială, Turnul Aurarilor era situat în piața în care se află astăzi Teatrul Maghiar. A fost ridicat în secolul al XVI-lea şi demolat la 1858.
Resturile celui mai vechi turn se află, care sunt datate 1241, se găsesc în fosta închisoare medievală a Clujului, de pe strada Sextil Pușcariu, unde a funcționat fostul muzeu de speologie.
Turnul Pantofarilor, parțial demolat, se află pe strada Potaissa, într-o curte privată.
Fortificațiile mai cuprindeau: Bastionul Tăbăcarilor, Bastionul Zidarilor, Bastionul Curelarilor, Turnul de Poartă din Strada Turzii, Bastionul Postăvarilor, Bastionul Tâmplarilor, Bastionul Fânului (zis și al Cizmarilor), Turnul de Poartă din Strada Mănășturului, zis și Turnul Cojocarilor, Bastionul Fierarilor, Poarta Apei, Turnul de Poartă din Strada Podului, Bastionul cu creneluri italiene, Bastionul Rotund, Turnul de Poartă din Strada Ungurilor, Bastionul Olarilor, Turnul de Poartă din Strada de Mijloc.
Imaginea întregului ansamblu o poți cuprinde cu ochii la Povești despre Cluj.
Redactor: Tia Sîrca
