Pentru cei care inca isi amintesc tragedia din iarna trecuta, data de azi ramane una trista. In aceasta zi, in urma cu un an, doua persoane isi pierdeau viata si alte patru erau ranite, in Apuseni, in urma prabusirii unui avion de mici dimensiuni.
Un accident care i-a marcat pe toti cei implicati, sub o forma sau alta, in demersurile de cautare si salvare a victimelor. Un eveniment socant care a tras mai multe semnale de alarma si care isi asteapta inca un verdict final.
Rasfoind presa locala online si citind cum isi amintesc cei implicati in cautarea si salvarea victimelor acea cumplita zi (v. Ziua de Cluj, aici), ne-am amintit si noi de un episod recent, avut loc in toamna ce tocmai a trecut.
Era septembrie, eram pe Muntele Mare, la granita dintre Cluj si Alba, eram pe un traseu de o frumusete euforica. Uitam de lume si de griji. Insa lumea nu uitase de noi si, dintr-o lipsa de comunicare, serviciile de urgenta au fost puse in alerta si am fost, timp de o ora, dati ,,disparuti”. Noi eram fericiti, in plimbarea noastra pe munte, insa nu as vrea sa simt senzatia de deja-vu pe care cei de la Salvamont au resimtit-o, chiar daca de data aceasta ei stiau exact unde ne aflam.
Face parte din meserie, probabil te obisnuiesti. Stii senzatia aceea sfasietoare, o disperare care iti taie picioarele, cand constientizezi ca ai pierdut ceva important (sau, mult mai grav, pe cineva)? Sunt oameni care traiesc cu ea, care invata si reusesc sa fie eficienti si calculati tocmai in astfel de momente.
Mica noastra peripetie s-a incheiat seara, la o discutie cu echipa de salvamontisti.
Era septembrie si toti cei de acolo isi aminteau, inca tulburati, de accidentul din ianuarie. Regretul neputintei de atunci, frustrarea acestor oameni care isi pun toate resursele la dispozitia celor aflati in nevoie. Asa cum scriam si atunci ( aici ), oamenii acestia sunt eficienti, de fapt, fiecare serviciu de interventie a dat dovada de seriozitate si promptitudine, s-au pus in alerta si erau gata de interventie.
Speram doar sa gaseasca o modalitate de a coopera mai eficienta, de o centralizare a datelor mai rapida, de crearea unui sistem si a unor strategii eficiente de interventie prin care toate aceste servicii sa functioneze bine impreuna (nu sa se incurce unele pe altele).
Si cred ca nu pot spune suficient de des acest lucru, mai ales pentru persoanele care nu sunt prea obisnuite cu astfel de proceduri si calatorii: daca sunteti pe munte, faceti o oprire la Salvamont. Daca echipele nu sunt in zona, apelati telefonic 0-SALVAMONT ( 0725 826 668 ), spuneti-le unde va aflati, ce traseu vreti sa parcurgeti.
Ei sunt cel mai aproape de voi, cei care stiu muntele mai bine decat oricine.
Amintindu-ne de tragicul eveniment de anul trecut, ne amintim si de semnalul de alarma tras atunci. Experienta din septembrie ne-a ajutat sa ne facem o idee despre problemele cu care se confrunta tocmai oamenii care sunt cei mai in masura sa te gaseasca si sa iti ofere primul ajutor pe munte, in caz de urgenta.
Speram ca autoritatile sa ia mai in serios necesitatea si utilitatea echipelor de salvamontisti din tara.
Eu nu pot decat sa va indemn sa ii considerati prietenii vostri, pe munte. Sa le dati un telefon inainte de drum, sa ii cunoasteti.
Util:
*Dispeceratul National Salvamont (telefon): 0-salvamont (tastati pe telefon cifra 0 urmata de tastele corespunzatoare cuvantului ,,salvamont” –» va rezulta nr de telefon 0725 826 668)
*Aplicatia mobila SALVAMONT: aici
Iulia Marc, redactor Cluj.com
Robert Paul Igna, fotograf @Carpatinadvisor
