„Toți avem nevoie de artă, la final de zi.” – TothemArt și provocarea de a dezvolta o galerie de artă în România

de | | 7 Minute

„Toți avem nevoie de artă, la final de zi.”

O galerie de artă cu rădăcini locale, dar cu deschidere spre lumea largă, TothemArt a luat naștere în pandemie și își propune să aducă artiștii și diversitatea artistică a Clujului (și nu numai) mai aproape de publicul consumator de artă. Am stat de vorbă cu Florin Ogruțan, care alături de Alexandru Bot dezvoltă acest proiect, pentru a înțelege mai bine fenomenul consumului de artă la noi în țară, dar mai ales pentru a arunca o privire – indiscretă, ar spune unii – în lumea artiștilor clujeni și a expozițiilor care ne atrag, uneori, atenția. 

Despre expoziții și câte-o palmă existențială

Cu entuziasm, Florin ne-a povestit despre „Paralysé”, o expoziție de grup, al cărei concept curatorial este realizat de echipa TothemArt și care are loc chiar în această perioadă în Cluj-Napoca (8 – 18 octombrie 2021, între orele 15:00 – 22:00, la The Cosmic House). „Paralysé” aduce împreună mai mulți artiști, într-o diversitate de stiluri și tehnici: Cristian Bara, Dragoș Călina, Ada Maria, Bianca Kiș, Victor Seiche, Alexandra Stoleru, Adina Suciu, Lucian Szekely-Răfan și Simona Tudose. Și abia așteptăm să o vizităm și noi! 

Expozitie de grup Paralyse TothemArt

Înainte de-a discuta despre provocări, eram însă curioși care e motivația din spatele acestei expoziții și a activității TothemArt, în general (pentru că, să fim mai clari,… dacă e să deschizi o afacere în pandemie, de ce totuși o galerie de artă?)

„Vrem să realizăm expoziții care nu doar să educe publicul și să-l familiarizeze cu arta, cât să-l șocheze sau să ridice un semnal de alarmă privind starea actuală a lucrurilor. Știu că arta este, probabil, cea mai bună metodă prin care poți să transmiți un astfel de mesaj; pentru că o creezi, iar la final trebuie să te uiți la ea. Dacă 1% din public, doi, trei sau cinci oameni privesc și înțeleg mesajul, dacă reușești să le dai acea „palmă” (metaforic vorbind), procesul devine extrem de satisfăcător, mi-am făcut treaba.” – Florin Ogruțan

Motivația, așadar, alături de o înclinație autentică spre artă joacă un rol semnificativ în toată povestea TothemArt. Pentru că „simpla” organizare a unei expoziții artistice e cu peripeții și vine cu provocări: să gândești și să dezvolți un concept unificator, să te asiguri că lucrările se integrează armonios în ideea principală, în „firul poveștii”, să ai grijă ca toate aspectele legale și administrative să fie îndeplinite (iar contextul pandemic nu e deloc favorabil), să te asiguri că artiștii sunt și ei mulțumiți, că informațiile ajung în timp util la public și că, odată ajuns în contact cu lucrările de artă, acesta înțelege conceptul și mesajul principal. 

TothemArt Cluj - Lucian Szekely Rafan
„Oligophrenia”, de Lucian Szekely-Răfan

Florin a menționat de mai multe ori, pe parcursul discuției, importanța acelui fir roșu; așa că are sens să fie chiar el unul dintre acei oameni care creează punți de legătură, care aduc lucrurile și ideile împreună și le dau o direcție. 

„Am început proiectul acesta destul de entuziasmat, așa că sper să fie sustenabil pe termen lung. E mult loc de creștere; sunt numeroase zone artistice care în România nu sunt explorate încă aproape deloc din punct de vedere al unui business.” 

De la kinetoterapie, taximetrie și Africa… la o galerie de artă

Cum ajunge cineva să-și deschidă o afacere în pandemie, iar acea afacere să fie tocmai o galerie de artă? Nu puteam ocoli această mare curiozitate, cu tot riscul de a părea nepoliticoși. Florin se amuză și zice că parcursul lui, cel puțin, până să ajungă să colaboreze cu Alexandru pentru TothemArt, „a fost puțin mai ciudat”

„Ca studii, am terminat kinetoterapia (n.r. specializare în cadrul Facultății de Sport și Kinetoterapie, Universitatea „Avram Iancu”). Am și practicat-o vreme de 10 ani, lucrând mult cu pacienți cu paralizii, semiparalizii, accidente vasculare. Sigur, nu vezi cazuri fericite niciodată în spital, exceptându-i poate pe cei care se recuperează. După mai mulți ani, începi să simți însă efectele. Am decis să iau o pauză, iar pauza respectivă s-a extins pe o perioadă de vreo 5 ani.”

În „pauză”, și-a luat diverse alte joburi, „doar să nu stau”. A făcut taximetrie, cel mai mult, pentru că știe orașul, iar apoi, vreme de șapte luni, a mers în Africa (muncă, nu relaxare). Îi era pe bucket list și a avut ocazia să descopere o cu totul altă lume. După Africa, și-a îndreptat privirile înspre alte colțuri de lume: 

„La ora actuală, eu ar fi trebuit să fiu plecat în Cambodia. Am făcut cursul TEFL, iar în primul an de pandemie ar fi trebuit să fiu în Spania; de acolo urma să mergem mai departe înspre alte țări spaniole, iar de acolo spre Cambodia. Sau spre Colombia. Fie într-o direcție, fie într-alta, însă nu aș fi fost aici.” 

Pandemia a anulat toate planurile. Cu experiență în project management și un curs făcut la Project Management Institute (PMI, SUA), rămas în țară, Florin a decis că e momentul să-și deschidă o firmă, așa cum îi era în plan de multă vreme. Dar nu a mai fost nevoie: 

„S-au aliniat lucrurile perfect, cumva. Partenerul meu, Alexandru Bot, avea deja o firmă și site-ul, așa că am dezvoltat împreună ideea și am gândit proiectul; am stabilit codurile CAEN și am decis planul de dezvoltare. Alexandru are grijă ca site-ul să fie actualizat și să funcționeze, iar pentru expoziții se ocupă de conceptul creativ și curatorial, iar mie îmi revine aspectul de business și marketing. Mai toată viața mea am stat pe lângă artiști, sub o formă sau alta. Și sunt prea mulți artiști pe care i-am văzut așa, cu mult talent, dar, știi expresia, broke & desperate. Am vrut să facem ceva, să îi ajutăm și pe ei. Fiind pandemie, am rămas în format online; oricum totul se mută acolo așa că ne-am zis «ce o fi așa de greu?». Well, it is complicated, ne-am lovit de multe provocări.”

TothemArt - Dragos Calina
„Toate cele”, de Dragoș Călina

Provocarea de-a dezvolta o galerie de artă în România

TothemArt propune publicului consumator de artă o selecție de picturi, ilustrații și artă digitală, dar și printuri de calitate superioară, în ediție limitată, într-o varietate de dimensiuni. Lucrările de artă sunt livrate la ușă și sunt însoțite de un certificat de autenticitate. În plus, galeria de artă oferă două servicii speciale (întâlnite pe piață rar – spre deloc):

  • Servicii de închiriere lucrări de artă – de la sculpturi și picturi, până la ilustrații, de variate dimensiuni, pentru evenimente speciale, pentru companii care vor să-și înfrumusețeze temporar un anumit spațiu sau pentru persoane fizice; 
  • Servicii de comisionare artiști pentru ateliere, workshop-uri, evenimente etc (în stilul „get your own tutor”). 

„Ne concentrăm eforturile pe ideea de colecții de artă, nu pe dezvoltarea unui magazin generalist de artă. Pe câte o serie de 5-7 lucrări care aparțin unei singure povești. Acestea aparțin unor artiști pe care îi cunoaștem, cu care am lucrat deja în cadrul unor diverse proiecte; majoritatea sunt masteranzi sau doctoranzi, dar colaborăm și cu un artist care este autodidact și este foarte bun. Colaborăm cu 9 artiști momentan și vom crește numărul lor, însă treptat.” 

Provocarea pe care și-au asumat-o Florin Ogruțan și Alexandru Bot pentru TothemArt este aceea de a crea o comunitate și o punte de legătură în primul rând între artiști, pentru ca aceștia să crească împreună, ca nivel și mediu artistic, apoi între artiști și publicul larg. 

„Aceasta a și devenit misiunea noastră: să renunțăm la limbajul acela de lemn, artificial, pe care îl înțeleg numai cei din mediul academic și să facem o conversie la limbajul autohton, cotidian.”

În stânga, „Empty Road”, de A.da.ma | În dreapta: „The Spiral”, de Bianca Kiș

În România, există piața cunoscătorilor și a colecționarilor de artă, pe de-o parte, și piața publicului larg, interesat de artă, dar fără o inclinație specială înspre artă, iar la aceștia din urmă poate fi mai greu de ajuns. 

„Nu-mi fac griji dacă există piață în România; există consumatori de artă. În schimb, provocarea reală apare în cazul lucrărilor de artă de mari dimensiuni, care sunt și mai scumpe. Dacă internațional pot să vând un tablou cu 10.000 de euro sau să colaborez cu un artist pe termen lung, să-l cresc și să-l aduc la pragul acesta, în România mă voi plafona la un astfel de prag. E greu să treci de el. Sau ajungi la un anumit prag, unde poate ai unul, doi, trei colecționari care pot să aprecieze la modul real lucrarea de artă și să înțeleagă valoarea acesteia ca investiție, nu doar ca preț. Din păcate, limitele pieței din România îți impun indirect și tipul de lucrări pe care le poți adăuga în galerie.”

Starea pieței de artă în România poate fi stabilită și pe baza reticențelor artiștilor: multora le vine greu să își prezinte lucrările de artă, să și le „promoveze”, să le spună și altora despre munca lor, despre procesul de creație care stă în spatele unei picturi, a unor culori sau forme. Mulți sunt reticenți inclusiv în ceea ce privește contractele de colaborare, în lipsa unei familiarizări anterioare cu ce presupun acestea, cu ce ar trebui să conțină și ce nu. 

Bineînțeles, deși TothemArt a rămas încă în mediul digital și are acest avantaj, ieșind concret în lume cu ocazia unor expoziții speciale precum „Paralysé”, pandemia și o anticipare a unei crize financiare afectează și ele mersul lucrurilor.  

Florin ne vorbește însă cu mult entuziasm inclusiv despre aceste provocări, căci, alături de Alexandru, are planuri frumoase pentru TothemArt. S-a lipit de noi ce-a zis, spre finalul plimbării noastre prin Parcul Central: 

„Toți avem nevoie de artă, la final de zi. Într-o formă sau alta, suntem toți consumatori de artă. De multe ori, arta e firul roșu în societate și nici nu ne dăm seama.”

„Str. Unirii”, de Cristian Bogdan Bara

Dacă vreți să urmăriți evoluția proiectului, TothemArt e de găsit aici:
Website | Facebook | Instagram

Imaginea reprezentativă (sus): Artistul Cristian Bogdan Bara – în lucru (stânga) și „Self-Portrait” de Lucian Szekely-Răfan (dreapta).
Toate fotografiile sunt preluate din arhiva galeriei de artă TothemArt.