Cred că toată lumea a auzit de Târgul de la Negreni. Are loc atât vara, cât și toamna și este cel mai mare târg cu tradiție din țară. Vara se organizează în luna iunie și toamna, în al doilea sfârșit de săptămână al lunii octombrie. Și da, localitatea Negreni se află în județul Cluj, în caz că vă întrebați de ce am ales să scriu despre târg, având în vedere că tema este „Toamna în Cluj.” Nu se poate să ratezi acest eveniment. De ce? Pentru că el este în sine o experiență care trebuie trăită.
Anul acesta târgul a avut loc între 10-13 octombrie și în sfârșit a fost timp frumos. Cu ultimele două ediții nu prea a ținut vremea. În 2011 m-am pornit spre târg și am ajuns la Cora, din cauza ploii și în 2012 am ajuns la târg, dar nu am putut zăbovi prea mult, tot din cauza ploii. 2013 însă a fost an norocos, am avut parte de o vreme splendidă, soare, cald (22 de grade!), ce mai, început de vară, nu de toamnă. Și pare-se că nu am fost singura care a vrut să profite de ocazie, căci mulți fericiți s-au îndreptat, cu mic, cu mare, cu cățel, cu purcel, spre Negreni. Nu știu cum a fost în celelalte zile, dar în ziua de sâmbătă, 12 octombrie, drumul european E60 a părut puțin cam neîncăpător pentru câte mașini erau, cel puțin pe un sens. Primul blocaj a fost în Gilău. Am mers ce-am mers și apoi, stop, ne-am pus frumos la coadă, încă un vagon atașat la trenul de mașini. Dar am încercat să rămânem calmi (eram cu părinții).
Speram totuși că nu acela era ritmul în care urma să mergem până la Negreni. Desigur, nu am fost noi chiar atât de norocoși. Circulația s-a mai degajat pe parcurs, însă tot în coloană mergeam. Deși nu mai erau chiar atât de mulți kilometri până la Negreni, părinții meu s-au enervat și aproape că au vrut să ne întoarcem. Eu stăteam bosumflată pe bancheta din spate (dar nu vă imaginați un copil răsfățat, supărat că nu și-a primit acadeaua) și speram că, printr-o minune, vom ajunge la târg. Și ca să îmi mai treacă supărarea, ce m-am gândit, „Hai să filmez, că de ce nu, că doar omul când n-are de lucru, își face”. Mi-am scos aparatul pe geam, am apăsat butonul și am filmat. Ce? Drumul, pădurea, copacii cu frunzele colorate, mașinile, coloana de mașini și parcă mi-a și priit mersul în ritmul melcului turbat, întrucât mi-a permis să filmez și imaginea să nu „fugă” prea tare.
După multe chemări ale sfinților din ceruri, iată-ne ajunși la Negreni. Inutil să mai menționez că mașina am parcat-o departe de târg și am mers pe jos, crezând că nu vom găsi loc de parcare. Și tot la fel de inutil e să spun că, mergând pe drum, am văzut că de fapt mai erau locuri libere, chiar aproape de târg. Detalii, detalii. Dar partea proastă e că au tăiat din pădure, ca să mai creeze locuri de parcare. Revenind, spuneam că am ajuns. Soarele ardea. Aglomerație. Oameni. Mașini. Căruțe. Noroi. Praf. Gălăgie. Română, maghiară, limbi străine. Români, maghiari, țigani, gabori, englezi. Negocieri. Haine, papuci, vase, vechituri, mărunțișuri, antichități, mobilă, porțelanuri. Fum, mâncare, langoșe, mici, bere, gulaș, ciolan. Muzică, indieni, manele, populară, clasică… și multe altele.
La Negreni găsești tot ce vrei și ce nu vrei. Mărunțișuri și vechituri cât vezi cu ochii. Oserul de la noi, dar de câteva ori mai mare. Atmosfera unui iarmaroc de toamnă, pe care ți-l poți imagina din descrierile citite în romane. Dar trebuie să fii prezent acolo, ca să simți toate astea. Aglomerația s-ar putea să te enerveze. Dar, dincolo de aglomerație mai e și altceva. Îți dai seama câți oameni adună la un loc un astfel de târg? Și nu doar că adună oameni, dar strânge laolaltă oameni de diferite culturi, din alte părți ale țării, chiar și din afara țării.
Da, sunt unii colecționari care vin în mod special la Negreni, ca să caute lucruri vechi și rare. Și până la urmă nici nu contează dacă vii să cumperi sau nu, dacă vii cu un scop anume sau vii doar să îți clătești ochii. Fiincă ai cu ce să îi clătești. Și nu e musai să și iei ceva. Doar te uiți, faci o poză și pleci mai departe. Sau cel puțin așa am făcut eu. Acum trei ani, când am fost ultima dată, într-adevăr am găsit lucruri frumoase și ieftine. Anul acesta însă târgul mi s-a părut puțin cam scump. E adevărat că acum era sâmbătă și în 2010 am mers duminica, la spartul târgului, când lumea mai lasă din preț, că știe că pleacă acasă.
Acum era marfă multă, cât vedeam cu ochii, dar nu am cumpărat nimic. M-am uitat, am fotografiat și atât. Dar lucruri interesante de fotografiat chiar am găsit. Și ce m-a amuzat, a fost faptul că unii vânzători chiar erau încântați că le pozam marfa și mă întrebau dacă pozele au ieșit bine, dacă îmi place cum au ieșit. La un moment dat mi se umpluse cardul și a trebuit să îl schimb, la care un nenea care vindea antichități „Gata? Nu mai aveți film? Nu mai puteți poza?”. Săracul, chiar părea dezamăgit, poate chiar mai dezamăgit decât mine, că pe când voisem să îi fotografiez lucrurile, s-a terminat filmu’. Nenea nostru nu știa că gata cu filmu’, am trecut pe digital. Dar zâmbetul i-a revenit pe buze când am pus alt card în aparat și am trecut la treabă. De asemenea, mi-a plăcut faptul că unii comercianți erau costumați, îmbrăcați conform mărfii pe care o aveau. Astfel am dat de doi cavaleri, de fapt doar unul, cu plete negre, că celălalt părea un soldat, cu caschetă și haină decorată cu medalii. Amândoi suflau din corn și păreau că își cheamă tovarășii la luptă.
Ce am mai văzut interesant a fost un cărucior de copii, cu care, am aflat apoi, a fost plimbată și mama când era mică (ea fiind născută în ’69). Mi-a spus că exact la fel arăta și căruciorul ei. Am mai văzut și mojare, mașini de măcinat nuca, cum avea și de fapt mai are și acum bunica. Că până la urmă Târgul de la Negreni e și un muzeu, dacă stau să mă gândesc bine. De asta spuneam că nu e nevoie să cumperi ceva, doar de dragul de a cumpăra și de a nu veni cu mâna goală. Nu, te poți uita liniștit și poți admira produsele, cum ai admira și exponatele dintr-un muzeu. Și vorbim aici de un muzeu în mai multe sensuri, fiindcă putem vorbi și de o paradă de modă.
Da, la Negreni vezi oameni diferiți, auzi limbi diferite, prin urmare, vezi și ținute diferite. Vezi gaborii, cu portul lor tradițional, pirandele cu fustele plisate și colorate și cu baticuri, vezi și tatuaje, negru, lanțuri, piercinguri, vezi și hipioți, rasta, vezi și tocuri și te întrebi cine naiba ar veni cu tocuri la târg, vezi și mușchi, curele D&G, tricouri mulate, de toate vezi.
Așadar, de ce să nu vii la Negreni? Uite câte posibilități îți oferă. Îți garantez că nu te vei plictisi. Fie că ești cumpărător sau nu, fie că doar vrei să iei o gură de aer și să faci o excursie, fie că mergi cu un scop precis în minte, fie că doar privești și faci poze, măcar o dată merită să faci o plimbare până la târg. O să spui că asta nu e plimbare, că mergi cu mașina, dar dacă prinzi aglomerația de sâmbătă și lași mașina mai departe, ca să fie sigur că găsești loc de parcare, te asigur că faci și plimbare.
A, și stai, nu te grăbi să citești și să treci la alt articol. Stai, că încă nu am plecat. Experiența nu e completă dacă nu mănânci și un Kürtös kalács la Negreni. Mmmm, ce bun a fost. Bun, acum putem pleca. Și nu uita, anul viitor ne vedem la Negreni!
Un articol de Saramet Izabella
