Vara a început să-şi adune toate rămăşiţele şi să le îndese într-un geamantan mult prea colorat. Cu grijă, şi-a recuperat fiecare bucată de dragoste răsfirată, resimţită de către omuleţi sub forma caniculei. A mângâiat sfioasă valurile şi nisipul mării, iar fără să mai stea mult pe gânduri, şi-a ridicat bagajul şi a plecat, la fel de uşoară şi de rapidă cum a venit. În schimb, în urma ei, Toamna a venit mai grijulie, şi totodată mai supărată, cu ploi şi frig. Cumva, ceva anume o supărase prea tare. Însă, în ultima vreme, a început să prindă drag de România, şi şi-a scos din geamantanul ei portocaliu, dragostea, care întotdeauna se manifestă prin culori, must şi soare…cu dinţii nu atât-de-încleştaţi-ca-în-timpul-Iernii.
Cu toate că Toamna nu are niciodată favoriţi, tot timpul parcă, îşi lasă o parte mai mare a magiei asupra Perlei Transilvane, şi anume Clujul. O şi pot vedea, îmbrăcată într-o rochie ruginie, cum îşi sprijjină capul frumos pe braţele ei bronzate, privind duioasă la acest minunat oraş. Şi totodată, îmi imaginez cum îi îmbrăţişează pe toţi locuitorii, fie ei nomazi sau nativi.
Cum e Toamna în Cluj, totuşi? Pentru început, copacii, când îi simt adierea, se dezbracă cu grijă de haina lor verde, pufoasă, şi îmbracă una mult mai colorată, luminând parcă şi parcul altfel. Lenea resimţită în timpul verii începe să se stingă şi în oameni, în ei începând să revină un chef nebun pentru un alt tip de activităţi: călătorii urbane, festivale culturale etc. Oraşul reînvie.
Toamna este pentru Cluj o Alma Matter a studenţilor. Când prima adiere de vânt mai răcoros bate, şi prima frunză uscată cade, parcă în studenţii de pretutindeni se deşteaptă nostalgia după viaţa lor din timpul anului. După nopţile pierdute. După oamenii de aici. După Cluj. Şi începând de atunci, Clujul începe să prindă viaţă: studenţii vin în valuri, şi încep să se aciueze pe unde pot: cafeneaua din colţ preferată, banca plină de amintiri, pe lângă cazinou, cetăţuie, camera de cămin…peste tot.
Râsetele răzbat printre zgomotele de claxoane, iar miile de paşi tropotesc, căutându-şi locul. Cafelele, vinurile şi altele se beau mai multe, fie că sunt la o masă comodă, în căni frumoase sau sunt menite să viziteze străduţe pline de amintiri. Totul învie. Multe localuri se redeschid, nopţile nu mai sunt goale, iar sfârşiturile de săptămână sunt din ce în ce mai animate.
În Cluj, toamna se citesc cărţi. Toamna e Muzicală. Toamna se leagă prietenii nemaivăzute şi nemaipomenite. Toamna e un nou început pentru toţi. Toamna e Culturală. Toamna e momentul în care Perla Transilvaniei îşi scutură încheieturile ruginite, deschide ochişorii şi străluceşte la adevărata ei valoare.
Un articol de Bianca Gângă
Foto: Laviniu Campean
