Toamna în Cluj…Particule de toamnă precoce în aer şi stropi de ploaie asimetrici, ce cad răzvrătiţi pe asfaltul rece. Zile nici prea lungi, nici prea scurte. Un parfum nostalgic şi emoţii tăcute ascunse în spatele umbrelelor ce invadează strada lungă. Oameni grăbiţi şi autobuze sacadate. Agitaţii nesincronizate şi un aer umed, funerar, cu iz de sfârşit.
În beton toamna se sufocă încet dar sigur, Se pierde în structuri convenţionale, resemnându-se cu indiferenţa trecătorilor grăbiti. Se ascunde timidă, la colţul străzii, sub streşinile suprasolicitate, camuflându-se în sufletele cunoscătorilor.
Ne evităm reciproc pe tot parcursul zilei dar sfărşim în mod ironic la o primă întâlnire în parc. Mă îmbrăţişează cu fiecare rafală de vânt de parcă ar fi aşteptat o întreagă eternitate ca eu să ajung aici. Îmi marchează drumul cu frunze galbene ademenitoare, letargice. Alei nesfârşite pe care le parcurg cu sufletul consumat de o stranie melancolie.Un aer rece, proaspăt de pădure neîmblânzită.
Lacul Chios, static şi parasite, iar pe margine câteva raţe rătăcite care încearcă să se încălzească reciproc. Din loc în loc câte un foişor devine adăpostul îndrăgostiţilor, iar mirosul castanelor prăjite o tentaţie păcătoasă . Grămezi de frunze acoperă pământul de parcă ar ascunde adevărate comori. Paşi obositi ce staţionează pe treptele de marmură ale cazinoului. Un miros vechi de istorie, o arhitectură desăvârşită ce suprinde amintirea unei epoci prolifice, o clădire în care toamna pur şi simplu devine mai elegantă, mai sobră şi rezervată. Rămân aici preţ de câteva minute.Prelungesc această primă întâlnire într-un mod culpabil. Privesc şi nu mă satur…de formele toamnei, în nuditatea ei!
Un articol de Pop Roxana Alexandra
Foto: Balla Bela
