Pulsul orasului Cluj nu se poate descrie in cuvinte, se simte ca atare sau se asculta prin pasarile care misuna prin parcul central sau Gradina Botanica.
Sunt mai mult ca sigur ca in fiecare om care a trecut prin acest oras a ramas ceva frumos, ceva viu si anume sentimentul acela de tinerete eterna, plimbandu-ma pe strazile orasului simt ca sunt una cu el, ma regasesc in fiecare straduta pavata acum cateva sute de ani, cladirile, unele vechi unele noi toate combinate intr-o armonie deosebita, am curajul sa marturisesc urmatorul lucru: Cluj Napoca e un oras de artisti, un oras in care nu poti sa nu te intalnesti cu ospitalitatea locuitorilor sau din contra, cu surprinderea de pe fata turistilor veniti cu zecile poate chiar sutele de mii anual sa viziteze aceste locuri superbe, cu energia studentilor care petrec in zilele de vara pana ce se ridica soarele peste umbrelele teraselor, cu intelepciunea batranilor orasului cu care daca intri in vorba nu pleci fara cateva povesti despre locurile acestea pline de istorie, rostite cu o blandete si cu un accent tipic ardelenesc.
Daca se intreaba cineva de ce sunt asa mandru si imi spune ca nu toate sunt „roz” la Cluj, ca sunt si lucruri la care mai trebuie muncit, le raspund mereu ca doar prin munca poti sa te ridici, doar cu ajutorul atator personalitati istorice ale Romaniei care au fost Clujeni aceste strazi sunt acum pline de povesti de istorie pe care ai vrea sa le asculti zi si noapte, sunt sigur ca asa in stilul nostru, incet dar sigur, ne indreptam catre fruntea oraselor Europene.
Iubesc sa ma trezesc dimineata sa ma plimb la pas prin oras doar sa-l ascult, sa-l simt, sa-i iau pulsul asa cum este el, cu bune si cu rele, imi va ramane in suflet oriunde as pleca pe mapa-mond.
Un articol de Moga Mihai Florin
