Pulsul Orasului Cluj
E doisprezece noapte. Din varful cetatui privesc cum orasul se scalda in lumini si in pofta de viata a clujenilor. E frumos asa. Acum o saptamana orasul era mort. Un amarat de suflet nu se sinchisea sa iasa in strada, desi caldura de afara parca prevestea vara ce urma sa vina. Era cald. Prea cald. Simteam cum asfaltul se topea sub picioarele mele, cum imi curgea transpiratia pe frunte. Ma simteam manjit. Ca si cum singurul lucru de facut era sa stai si sa te plictisesti. Mai trecea cate un cuplu de batranei prin piata Matei Corvin care iti dadea aluzia ca se poate supravietui si in aceasta perioada. Dar asta e. Erau batrani, nu ca asi avea ceva cu ei, dar simteam cum clujul isi daduse duhul, cum singurul lucru care tinea clujul in picioare erau studentii.
S-au intors. Clujul capatase viata din nou. Primavara aducea cu ea festivalurile de muzica si de arta, care din pacate pentru majoritatea tinerilor insemna inca o sansa de betie. Suntem tineri, ce naiba, meritam si noi cate o noapte alba. Desi sesiunea era dupa colt, gandul ca vara nui chiar asa departe, ne dadea speranta. Ah, Electric Castle, Peninsula si multe altele, erau ispitele care pumpau sangele fierbinte si nemanjit al tinerilor.
Imi aprind o tigara. Trag adanc in piept din ea. Ma minunez. Clujul e vesnic, insa nu mereu are puls, erau gandurile care imi treceau prin cap. Cobor de pe cetatuie. Deja se aude muzica din Irish. Dau de doi prieteni, Adi si Marius. Stam de vorba vreo zece minute din care nu multe pot percepe deaorece am ochi fixati pe aceasta superba blonda care coborea in Beci36. Simt mirosul murdar, totusi placut al sexului in aer. Inima incepe sami bata mai alert. Incepe petrecerea, astai pulsul clujului.
Un articol de Pilbak Robert Richard
