Pregatiri pentru sarbatori de iarna in Cluj.
De la jumatatea lui noiembrie, de cand orasul incepe sa fie impanzit usor cu beculete si braduleti inima mea tresalta. Astept cu nerabdare prima zi oficiala din calendar de iarna pentru ca totul va semana ca o poveste. Totul va fi exact asa cum imi doresc. Tristetea pe care o lasa frigul si oamenii morocanosi din cauza acestuia dispare brusc, luminitele ne lumineaza sufletul si ne aduce zambete de copii inocenti pe chip. Urmeaza asteptarea primei zapezi si nu in ultimul rand al primului om de zapada.
Triste sunt iernile fara zapada, doar cu ger. Incerci sa le pacalesti cu un vin fiert cu scortisoara, te uiti invidios la toti care au fugit dintre betoane si au plecat sa faca oameni de zapada. Asta este, tu ramai acasa, intre beculete, pregatindu-te de sarbatori.
In prima zi a lui Decembrie iti dai seama ca ceasul incepe sa ticaie tot mai repede. Vai! Cadouri! Vai! Incepi sa testezi usor terenul si sa incerci ca nici de aceasta data sa nu te lasi pe ultima suta de metri la capitolul cadouri. Te uiti la decoratiuni, mosi si oameni de zapada. Te gandesti anul asta ce vei schimba in tot aranjamentul de sarbatori.
Unghiile mele se bucura de braduleti, am o caciula de mos Craciunita pe care mi-am cusut un mic bradulet. Ma plimb prin oras de la inceputul lui decembrie cu bomboane si dulciuri la mine care ajung mai degraba la copiii strazii care cersesc sau vand chestii prin baruri, cand e mult prea frig afara pentru asa ceva.
Sacii pentru caritate sunt pregatiti inca din noiembrie si stau sa astept sa vad la cine ajung. Sarbatorile friguroase si importante pe final de an trebuie sa ne transforme pe toti in oameni mai optimisti pentru anul care urmeaza.
Ma ambitionez ca in fiecare an sa fac altceva. Imi ocup toate cele 23 de zile pana cand se panicheaza lumea cautand cadouri si idei de cum sa-mi impodobesc bradutul. Mama deja a pus deoparte din cele 5 cutii de globuri, betea si aranjamente cele cu care va impanzi casa in dimineata de 24 decembrie. Vesnicele globuri vechi care trebuie sa fie neaparat in copac, asezonate bineinteles cu ceva nou gasit prin magazinele prin care bantuie cautand ceva nou.
Povestea bradului meu este mai speciala. Imi place sa nu il fac in fiecare an la fel, asa ca imi petrec timpul cautand idei pentru impodobit si cadouri. Ambalez cadourile in fiecare an tot mai colorat sau mai ciudat, iar bradul este ceva ce atrage curiozitatile apropiatilor.
Intr-un an, bradutul meu mic si artificial a avut ca globuri nuci invelite in staniol, iar ca beteala popcorn. A fost o adevarata provocare sa trec cu ata prin mult popcorn si sa nu il mananc. L-am dat cu putin fixativ pentru stralucire si l-am pus in pom. Ca varf am improvizat o stea din staniolul mosilor de ciocolata primiti de Sf. Nicolae. A fost un brad admirat, iar lumea a devenit curioasa de cum va arata in anul urmator bradul meu.
Am facut un bradulet din pachete negre de tigari. Da. Din pachete de tigari stranse cu sarguinta de mine si un prieten timp de o luna si jumatate am facut un brad. Un brad de aproximativ 1m, care avea pe post de globuri agrafe de birou ce aveau prinse de ele meme-uri de 9gag listate pe foi colorate. A fost un alt bradulet care a atras atentia.
Am avut un bradulet doar cu globuri negre pe care le-am decorat cu lipici cu sclipici singura. Apoi, toti colindatorii care au venit au luat un glob din el si mi-au pus un alt glob din bradul lor de acasa. Acum am o cutie de globuri de la prietenii mei.
Intr-un an mi-a fost groaza sa scot toate globurile, asa ca am facut un bradut din origami. M-am chinuit putin. Am prins in el cu ace buline colorate decupate. Sub bradut era un teanc de felicitari. Cate una pentru fiecare prieten care a anuntat ca va veni in vizita la colindat. Cred ca nu am iesit mai ieftin pentru ca am lucrat de 3 ori mai mult decat daca as fi impodobit bradul, dar m-am incadrat pentru ca am uimit lumea iar cu un brad surealist.
Anul acesta m-am chinuit mult. Pendulez intre a-mi transforma bradul intr-un suport pentru bijuterii nu foarte tipatoare, sa nu arate prea kitchos sau, a-l transforma in ceva pufos, folosind pe post de globuri toate mascotele mici in forma de ingerasi, prajiturele, smurf, catelusi pe care le-am achizitionat de-a lungul timpului atat din happy meal cat si din magazine. Este posibil ca revelatia mea sa se schimbe undeva prin 23 decembrie. Sa am un vis nastrusnic si sa fac ceva complet opus. Intre timp, mi-am pregatit deja cutiile si pungutele in care vor ajunge cadourile pentru familie si prieteni. Un teanc de 20 de plicuri de trimis in tara la prieteni, felicitari muncite de mine. E o experienta ciudata de sarbatori sa mergi la posta sa cumperi timbre, sa fii doar tu si pensionarii lipind timbre pe plicuri si vederi.
Ne bucuram de frig si ger, ne bucuram de tona de prajituri si de caldura oamenilor din jurul nostru. Profitam de fiecare fulg de zapada si unii dintre noi se pregatesc din septembrie pentru luna friguroasa care ne face sa iesim din casa. Lalaim colinde scrise pe telefon de acum cativa ani pentru ca iesirile sa invatam toti o colinda s-au terminat cu prea mult vin fiert. Ne agitam ca o sticla de suc acidulat in fiecare 22 decembrie pentru ca ne dam seama ca nu am pregatit destule, apoi stam si asteptam minunea. Asteptam musafirii, momentul in care ascundem cadourile. Brusc, toate pregatirile isi merita momentul de glorie.
Articol scris de Both Oana Nicoleta
Fotografie realizata de Marius Neag
