11 oameni faini și-au spus poveștile pe scena cinematografului Victoria, sâmbătă trecută,, pentru a susține Centrul de zi pentru copiii din familii defavorizate „Universe Kids” din Cluj-Napoca, care funcționează în regim after-school. Centrul în care sunt înscriși 24 de copii, cu vârste cuprinse între 6 și 14 ani, are nevoie de spijinul comunității pentru a putea acorda în continuare asistență copiilor proveniți din familii nevoiașe.
„Fiecare eveniment a adus ceva bun pentru comunitate și mă bucur că și cel de la Cluj-Napoca are această finalitate. La Bacău au participat 300 de persoane, iar, în urma evenimentului, cu banii strânși, s-a dechis primul centru din oraș destinat femeilor și persoanelor abuzate. În Oradea, anul trecut, 20 de studenți au primit burse semnificative din banii strânși la eveniment, unde au participat 450 de oameni.”, afirmă Ovidiu Neamțu, cel care a creat conceptul 11even Experiences.
11even Experiences pune accent pe experiențe de viață, oameni, modele, informații și idei. În cadrul evenimentelor 11even sunt aduse în același spațiu persoane care au trecut prin experiențe deosebite care merită împărtășite cu oameni aflați în căutare de exemple practice și relevante pentru dezvoltarea lor personală și profesională.
Într-o atmosferă foarte caldă, de pe scena cinematografului Victoria, au curs poveștile frumoase. Tibi Ușeriu, ultramaratonistul care, în luna aprilie a parcurs o distanță de 215 km în numele copiilor născuți cu insuficiență renală, omul care anul acesta a făcut 4.200 de kilometri cu mașina și 11.600 km alergând, a dăruit din frumusețea poveștii lui și oamenilor din sală.
„În ultimele luni am fost confruntat cu întrebări de genul <De ce faci asta?> <Ești nebun?> Analizând, mi-am dat seama că trebuie să fii puțin nebun ca să faci ceva normal: să stai într-o cafenea și să te uiți pe geam, să bei o cafea, să nu butonezi un telefon mobil sau un laptop. Să faci ceva și să nu ceri nimic în schimb.Trebuie să fii foarte nebun să faci asta! Și atunci m-am resemnat. Îmi place să fiu puțin nebun. Și cred o să înnebunesc în continuare tot mai mult!”.
Foto: Tăsuleasca Social
Cu iubirea muți munții din loc
Alergând după câinii săi și-a dat seama că s-a îndrăgostit de alergare: „Cum a început povestea mea? M-am trezit dimineața și am alergat 250 de km. Pe naiba, ar fi fost de vis și frumos să fi fost așa. Nu așa am făcut. Am început alergarea mea prin 2012. Mă jucam cu câinii mei. Îi lăsam dimineața să se plimbe și încercam să alerg după ei. După 500 de metri eram pe jos și nu reușeam să mă țin după ei. Și atunci a devenit un obicei să mă trezesc dimineața și să alerg cu ei. Am realizat că după câteva luni m-am îndrăgostit de alergare și de acest sport. De atunci au fost sute și mii de ore de pregătire”.
Îndrăgostitul de alergare a devenit un mod de viață: „Mi-am schimbat total viața modul de gândire pentru că vrei nu vrei trebuie să faci niște schimbări ca să poți rezista. Mi-am creat un mod de viață. Cu mașina anul ăsta am circulat 4.200 de km, iar alergați am 11.600 km. Eu încerc să concurez cu mine personal. Nu a fost un concurs ca să ies primul , ci am încercat să-mi testez limitele mele. A fost și un lucru caritabil, mi-a făcut mare plăcere acest lucru.”
Tot din dragoste, dar de data asta pentru o femeie, a povestit Paul Siserman, bucătarul clujean, fost concurent al emisiunii MasterChef, s-a apucat de bucătărie. Mai întâi, ca ospătar la unul dintre cele mai cunoscute hoteluri din Cluj, apoi, chiar dacă nu a rămas cu fata, a iubit ceea ce însemna munca în bucătărie și a fost răsplătit, evoluând pe scară ierarhică. A crezut în el și a dorit tot mai mult. A trăit suișuri și coborâșuri, experiențe în Italia, la restaurantele de acolo, readaptare în țară. Azi are un nume în această industrie, este manager și asociat al unui local din zona Clujului și al unei firme de catering.
Despre experiența primului job a vorbit Liana Banakas specialist în Comunicare, colaboratoare a agențiilor de PR din București, Londra și Paris, pe partea de copywriting și brandawareness, autoare de cărți pentru copii și președintă a Fundației Umanitare Rocas Cluj, ce urmărește ajutorarea copiilor orfani sau abuzați și reintegrarea lor în viața socială.
„Eram din provincie, terminasem facultatea la Cluj și căutam de lucru. Trecuseră trei luni eu tot nu-mi găsisem nimic. Vroiam să lucrez în presă, să fiu redactor, să lucrez în marketing. Posturile erau deja luate. Era destul de greu. Într-o dimineață eram atât de nervoasă încât am plecat la prima companie de media pe care am găsit-o. Mă uitam la câte mașini cu sigla firmei erau parcate în față și m-am gândit că oamenii ăștia pot să-mi dea și mie un salariu. Hai să mă duc să văd la ei. Deși nimeni nu mă chemase. Am intrat și secretara m-a întrebat dacă am întâlnire cu domnul director. Am răspuns afirmativ. M-am prezentat și am avut norocul să fie în toamne bune domnul director, nu m-a dat pe ușă afară. M-am prezentat. M-a întrebat ce doresc. Și i-am spus că doresc să lucrez. M-a întrebat ce beneficiu i-aș aduce firmei având în vedere că nu se fac angajarări. I-am propus să lucrez timp de o lună fără nici un salariu și apoi să mă angajeze după condițiile mele. I-am prezentat și planul cu realizările pe care le doream. M-a acceptat și în o lună de zile munca dăduse deja roade, am devenit redactor-șef la două reviste ale trustului și aveam vreo trei contracte încheiate. Acesta a fost începutul meu. Dacă nu m-ar fi angajat poate nu mai eram aici în fața dumneavoastră. De atunci am mers numai în sus. Nu a fost simplu și nu este nici în momentul de față.”
Raluca Anton, doctor în psihologie, psihoterapeut specialist și supervizor in psihoterapii a împărtășit din experiența de zi cu zi, spunând că „schimbarea poate veni doar de la noi”, exemplificând cu unul dintre cazurile sale, o fată de 35 de ani cu înfățișarea de 45 de ani, adusă la psiholog de tatăl său pe un cu totul alt motiv de care de fapt această fata avea nevoie. O fată care până să-și deschidă sufletul l-a lăsat pe psiholog să vorbească oare întregi singur, jocurile de noroc anihilând orice urmă de demnitate.
Dacă ai un dar, fii recunoscător acolo Sus
Din lumea oamenilor comuni, al celor în care orice pas în plus înseamnă o mare victorie, am fost teleportați în lumea succesului. Dacă ai un dar, trebuie să-l folosești și să fii recunoscător acolo Sus pentru asta, a spus Ionuț Caras, actor al Naționalului clujean care a colaborat deja cu cei mai mari regizori din România: Andrei Șerban, Silviu Purcărete, Alexandru Dabija, Mihai Măniuțiu, Gábor Tompa sau Radu Afrim.
„Se zice despre mine, că aș fi talentat, bun, am câteva premii, joc destul de des, am lucrat cu cei mai mari regizori, mai ies pe afară din când în când, am jucat și în câtva filme. Se poate zice, da, băiatul ar trebui să stea liniștit și să nu-și mai pună întrebări. Am darul să modific oameni, de a lucra emoția,de a-i face să râdă, să stea atenți în secunda doi, să-și pună o întrebare în secunda trei și să tacă în secunda patru. Dacă am această capacitate cred că sunt foarte norocos. Ar trebui să fiu foarte recunoscător cuiva. Nu știu cui. Cuiva mai înalt decât mine.”
Povești la fel de frumoase au avut Mirela Retegan, creatoarea Zurli, Corina Bega, coach și trainer certificat, Iulian Pădurariu, antreprenoriat, Paul Chetreanu-Don, pshihoterapeut, scriitor, baschetbalist de performanță, Adrian Crivii, antreprenor.
Povestea care poate fi intitulată Lecție de viață este cea semnată de Tedy Necula producător la Inspirational Filmmaking și director de creație la The Handicapped. În genunchi pe scenă, în fața copiilor de la Universe Kids, a regizat ceva pe loc pentru ei. Tedy Necula a creat peste 40 de campanii de inspirație și filme documentare care vizează proiecte și cauze comerciale sau sociale din Europa. Filosofia sa este să caute inspirație în narațiuni de orice subiect sau brand, chiar în locurile în care alții găsesc doar drame.
Tia Sîrca
Redactor Cluj.com
