Poveste de iarna in Cluj.
Îmi miroase a somn. Iarna mă prinde în postura Gânditorului de la Hamangia printre oameni grăbiți după cadouri de Crăciun. Străzile se acoperă încet-încet în mohair argintat. Timpul, desculț pe asfalturi, aleargă fără să ne dea ascultare. Suflete grăbite emană căldură, în dorința de a-și surprinde plăcut rudele întoarse acasă.
Miroase a sărbători în Cluj. Multitudine de afișe, anunțuri – te invită la colind și te lasă convins ușor. Parcă tot mirajul sărbătorilor e destinat nevoii noastre de a exista, unul cu celălalt, unul pentru celălalt. Mă încântă priveliștea – căciuli, fulare, obraji roșii și expresia copiilor care numără zilele până la Crăciun. Vizitatorul Clujului poate întâlni pe orice stradă, fără dar și poate, entuziasmul. E peste tot. Contemplez o pereche de tineri care patinează. E o privire scurtă, informativă, o primă mișcare a ritmului aș vrea să intru. Apoi, dorința devine imperativă. Ești chemat să te bucuri de ceea ce-ți oferă orașul tău.
Ninge peste oboseala gesturilor de altădată, peste priviri, peste griji, peste gânduri, peste orașul de la poalele Feleacului. Se simte așteptarea. Iar acum, a aștepta, nu înseamnă a pierde timpul cu toate sensurile lui, ci dorință, emoție. Trupul nu îmi mai pretinde ordine, ci ia asupra lui conducerea automată a fiecărei mișcări. Mintea îmi rămâne blocată în fața a mii de beculețe ce-și desfășoară spectacolul. O plăcută neliniște mă cuprinde în piețe aglomerate, când, de data aceasta, îmi miroase a scorțișoară, a vin fiert. Memoria mea arbitrară, nu mă lasă să pierd nicidecum imaginea copilului din mine ce împodobea bradul. Simt miros de mandarină. Mă gândesc dacă totul e tangibil, repetabil, posibil oricând, căci iarna devin împăcată cu mine însămi.
Se lasă seara, și odată cu ea o lene a stării pe loc. Ochii îmi rămân ațintiți în vitrine înghețate, frumos împodobite. Seara, timpul sare de pe fix. Și în timp ce Clujul se pregătește de sărbătoare, eu merg încet, păstrându-mi fidel același rol al Gânditorului de la Hamangia.
Articol scris de Paula Bianca Buta
Fotografie realizata de Marius Neag
