Portul popular românesc în Transilvania: croi, culori și ornamente
Satele românești păstrează tradițiile moștenite de la bunici și străbunici și cei mai tineri se mândresc cu bogata cultură pe care au preluat-o de la aceștia. Ne mândrim pentru că știm să ducem mai departe aceste tradiții nu doar prin muzică, dans și mâncare, ci și prin portul național românesc.
Portul popular românesc a fost și este admirat de străini pentru detaliile impresionante care se regăsesc pe straiele tradiționale și pentru munca grea care e depusă pentru crearea acestora. În confecționarea lor se investește multă muncă și răbdare, iar uneori e nevoie chiar și de luni de zile de muncă până sunt brodate toate detaliile.
De obicei, culorile folosite în broderiile portului popular sunt culori stridente și vii precum roșul, negrul, albastrul sau galbenul, ori pot fi folosite fire de aur și argint. Cât despre formele cusute pe hainele tradiționale, acestea pot fi forme geometrice, florale ori zoomorfe.
Portul popular în Transilvania
Deși portul popular românesc are aceeași structură, componente și caracteristici în mare parte, acestea se deosebesc și sunt unice prin croiul, forma și ornamentele specifice fiecărei regiuni.
De exemplu, în zona Transilvaniei există mai multe tipuri de catrințe care se diferențiază de la sat la sat, existând astfel destule variații. Catrințele sunt purtate de femei, iar în general, în această zonă se poartă două catrințe înguste, de culoare neagră sau în combinații de negru cu roșu.
În zonele din Cluj, a Munților Apuseni și chiar către Năsăud, catrința este țesută pe fond roșu de la poale, ornamentată cu alesături, în timp ce în Hunedoara catrința se țese în două/patru ițe pe fond negru, fie fără ornamentație, fie cu una redusă la catrința din față.
Cât despre portul popular în sine, în zona munților Apuseni el se diferențiază de alte regiuni prin ornamentele pe care le are, prin simplitatea cromatică și prin aspectul său colorit. Pe pieptul cămășii se află mai multe motive cu arabescuri din linii întretăiate în unghiuri drepte și romburi într-o singură culoare: roșu la tinere și negru la femeile în vârstă.
Un alt exemplu de acest gen poate fi identificat ușor și la portul bărbătesc, care în zona de sud a Transilvaniei este compus dintr-o cămașă lungă, în timp ce în vest, cămașa e scurtă și se poartă cu gaci, niște pantaloni din pânză albă.
Pentru noi, portul popular reprezintă o bogăție în special sufletească, căci pe lângă faptul că ne permite să ne reprezentăm cultura, ne apropie de cei mai în vârstă și de modul de trai al acestora. Iar cu cât e mai vechi un costum, cu atât e mai prețios pentru că nu purtăm doar niște haine, ci o întreagă moștenire transmisă din generații în generații.
Surse informații și fotografii: Romanian Museum, Enciclopedia României și Ocaua.ro.
