Alte patru povestiri despre Clujul medieval
Despre Clujul medieval nu poți spune că ar fi fost plictisitor. Se trăia intens (și scurt?) în orașul comoară al Transilvaniei. Dacă primele patru povestiri despre Clujul medieval vi s-au părut interesante, pline de intrigă și mister, vă mai prezentăm și altele 🙂 Nu sunt basme frumoase sau povestiri boeme. Sunt povestiri ce îți stârnesc imaginația și te provoacă să îți pui întrebări referitoare la viața clujenilor de altădată.
Răsfoind volumul „Povești despre Cluj”, aflăm de la Mihai Florin Hasan următoarele patru povestiri despre Clujul medieval:
1. Când rebelii își găsesc sfârșitul la Baciu (1438)
Știați că abația de la Cluj Mănăștur își avea locul destinat execuțiilor la Baciu, spre pădure? Aici a fost executat liderul principal al răscoalei de la Bobâlna (1437-1438): Anton cel Mare din Buda. Erau vremuri tulburi și violente. Alți nouă lideri ai răscoalei au avut parte de o moarte îngrozitoare pe dealul Turdei, fiind trași în țeapă. Rezistența eroică a celor implicați în răscoală, în Cluj, alături de orășenii săraci și de țărani s-a încheiat în ianuarie 1438. Anton a fost atunci capturat de nobilime și cel mai probabil măcelărit la Baciu, în locul destinat execuțiilor al abației. Era la modă, pe-atunci, ca bucăți din corpul rebelilor să fie expuse prin locurile în care au activat, ceea ce probabil s-a și întâmplat în cazul lui Anton. Cum spuneam, vremuri tulburi și violente…
2. Când clujenii l-au ucis pe Ladislau Pongrác (1463)
Ladislau Pongrác era guvernatorul abației de la Cluj Mănăștur la vremea aceea. Mai era, printre altele, și vărul primar al regelui Matia Corvin. Acest lucru nu l-a salvat însă de mânia clujenilor sătui de „abuzurile, injuriile, molestările, prădăciunile și vexațiunile… pe care alesul domn Ladislau” le făcea. Clujenii făcuseră numeroase plângeri către voievodul Ioan Pongrác – care era fratele lui Ladislau. Aflăm despre întreaga poveste din scrisoarea magistratului din Cluj către magistratul din Sibiu, căruia i se cere să îi explice regelui Matia situația.
Aparent, Ladislau se pornise „ca un turbat mânat de diavol prin oraș”, a rănit clujeni, a spart ușile caselor, le-a spart casele de valori, i-a jefuit, a atacat oameni obișnuiți aflați atunci prin oraș. Aceste acțiuni i-au atras mânia incontrolabilă a clujenilor, care l-au ucis în mod violent. Crima a dus la asedierea orașului de către voievodul Ioan Pongrác, cu ajutorul cavaleriștilor sibieni și a tunurilor de asediu din Ocna Sibiului. Astfel, devenise clar că magistratul din Sibiu nu reușise să intervină pentru Cluj pe lângă regele Matia. Acesta, de altfel, în aprilie 1464, acorda Sibiului dreptul de a-și alege liber judele regal – probabil o răsplată pentru contribuția Sibiului la pedepsirea clujenilor.
3. Aurarul Simon se ocupa cu tăinuirea și complicitatea (1466)
În anul 1466, aurarul Simon (Symon) din Cluj făcea plângere că judele orașului a comis un abuz și l-a deținut ilegal pentru 25 de zile. Mai mult, aurarului i s-ar fi refuzat eliberarea condiționată din cauza unui număr mare de martori. Cazul a ajuns la scaunul de judecată de la Bistrița. Aparent, problema era că aurarul Symon topea aurul furat de o bandă profesionistă din biserici. Dacă nu s-ar fi rezolvat la Bistrița, cazul ar fi ajuns la sediul judiciar din Sibiu și, dacă nici acolo nu se găsea o rezolvare, la vistiernicul regal.
4. Cum a sfârșit în Cluj preotul cu aptitudini de strateg (1514)
Dacă e să învățăm ceva din aceste povestiri despre Clujul medieval ar fi că, în acea perioadă, clujenii erau foarte hotărâți în a oferi exemple de justiție, iar metodele erau foarte brutale. Exemplu în acest sens e și cazul preotul paroh Laurenţiu Mészároş, unul dintre liderii războiului țărănesc condus de Gheorghe Dozsa. Laurenţiu Mészároş era preot paroh în comitatul Pesta, undeva la aprox. 74 kilometri de Budapesta de astăzi. De acolo a pornit cu trupele sale și a pătruns în Maramureș, Satu Mare și Crișana. Deși a reușit să învingă banderiile nobiliare din Oradea, Cheresig și Săcuieni, Laurențiu Mészároş a fost nevoit ulterior să se alăture comandantului suprem în atacul asupra Timișoarei.
La Timișoara, Dozsa este înfrânt și executat 5 zile mai târziu (20 iulie 1514). Alături de Anton Hoszu, Mészároş scapă de la Timișoara și continuă rebeliunea prin Transilvania. Obține o serie de victorii la Oradea, Zalău sau Cluj. În Cluj, reușește să intre cu trupele răsculate rămase, după ce promite judelui că nu va provoca distrugeri. Este totuși înfrânt aici și se retrage spre Oradea, scăpând din nou ca prin minune de pe câmpul de luptă. Preotul era un lider carismatic și un foarte bun strateg, însă moralul rebelilor a fost zdruncinat la un moment dat de un tunet puternic din timpul discursului ținut de Laurențiu. Lupta finală de la Biharea era sortită eșecului, pare-se, iar la finalul ei pe câmpul de luptă au rămas 3000 de rebeli morți.
Iubit de mulți dintre cei care-l urmau, preotul a fost trădat însă chiar de cei pentru care luptase. Țăranii l-au capturat și l-au predat voievodului, care i-a amnistiat pe cei care l-au trădat pe preot. Laurenţiu Mészároş a fost condamnat la moarte. Execuția a avut loc la Cluj, în piața publică, într-un mod brutal. Ars pe rug, tras în țeapă, ars pe rug din nou – nu se mai știe ordinea exactă. Cert este că preotul paroh răsculat a avut parte de o moarte brutală.
_______________
Clujul medieval și-a trăit din plin capitolul lui de intrigi, infracțiuni, mistere și cazuri neelucidate, pasiuni neînțelese și mistuitoare. Infracțiunile fac parte din povestea oricărui oraș, prezent sau trecut. Scurte incursiuni și explorări ale unor astfel de povestiri despre Clujul medieval ne ajută să avem o imagine mai completă despre evoluția urbei de pe Someș.
Pentru mai multe și variate povești despre Cluj, vă recomandăm să participați la întâlnirile organizate de Asociația Vechiul Cluj, iar ca recomandare de lectură: „Povești despre Cluj”, editura Școala Ardeleană, 2015 (coordonator volum: Tudor Sălăgean). Fotografiile sunt preluate din albumele Vechiul Cluj.
