Patrimoniul cultural al Transilvaniei: ce facem cu castelele noastre?
Între 24-27 mai, șase castele din Transilvania și-au deschis larg porțile invitându-ne la un mare picnic. Evenimentul, cu numele complet PIKNIK – Săptămâna Castelelor Deschise, s-a desfășurat în sincronie cu un eveniment internațional desfășurat sub egida Asociației European Historic Houses, numit generic Săptămâna Europeană a Patrimoniului Privat, care are ca scop promovarea valorilor patrimoniului european și, într-un sens mai restrâns, atragerea atenției asupra frumuseții clădirilor istorice.
Programul recreativ desfășurat la castelele Kornis din Mănăstirea, Kálnoky din Micloșoara, Rákóczi-Bánffy din Gilău, Kemény din Brâncovenești, Mikes din Zăbala și Urmánczy din Toplița, din perioada 24-27 mai, a fost conceput de Grupul PONT – o asociație non-guvernamentală, înființată în anul 2011, ce are la activ multe inițiative interesante și demne de admirație – Com’ON Cluj – program de susținere și implicare activă a tinerilor și grupurilor informale în demersul de schimabare a asocietății și, de asemenea, programul pentru tinerii antreprenori – Clujul creativ (Kreatív Kolozsvár).
Despre proiectul ,,Castel în Transilvania”
Inițiativa Grupului PONT este poate una dintre cele mai complexe demersuri strategice în domeniul dezvoltării locale și regionale și a turismului. Proiectul a obținut finanțare printr-un grant oferit de Islanda, Liechtenstein și Norvegia prin Ministerul Culturii și își propune să contribuie la îmbunătățirea atractivității turistice și a capacității de găzduire turistică și valorificarea potențialului economic și social al castelelor din zona Transilvaniei, prin furnizarea unei abordări strategice pe termen lung, care să implice experți din mai multe domenii.
De vorbă cu oamenii care vor ca noi să ne cunoaștem patrimoniul
În atmosfera liniștită, de vacanță a unei zile de sâmbătă, în imensa curte a castelului Rákóczi-Bánffy din comuna Gilău, se desfășoară una dintre cele mai inedite evenimente care animă spațiul vast al acestei foste proprietăți nobiliare. Ploaia i-a alungat pe mulți dintre vizitatori, însă câțiva au rezistat aversei de ploaie de vară și mai sunt alții care vin. În spatele grădinii, departe de ochii vizitatorilor, domnul Gergő Mostis împachetează lucruri. Îi cerem permisiunea de a ne acorda câteva minute din timpul său. Cu o bunăvoință ieșită din comun, domnul Mostis sugerează să ne retragem la umbra unui copac din apropiere, ca să avem o discuție relaxantă și plăcută. Cu o vădită emoție în glas încercă să ne prezinte cât mai multe despre această inițiativă.
,, Noi, Grupul PONT … am inițiat acum doi sau trei ani o coaliție a castelelor din România. Această coaliție are 30 de membri. Ne-am propus ca în zilele și în anul dedicat acestei teme ( în Uniunea Europeană, anul 2018 a fost declarat Anul European al Patrimoniului Cultural) să ne punem și noi în mișcare și am organizat un open call pentru cele 30 de castele … am întrebat cine are timpul pentru acest program în agendă și cine are niște resurse pentru a organiza evenimente. La prima ediție, un fel de demo, șase castele s-au anunțat: Mikes din Zăbala, județul Covasna, Micloșoara din județul Covasna, Brâncovenești din județul Mureș, Toplița din județul Harghita, castelul Kornis și castelul din Gilău. Și cu aceste șase castele am început organizarea.
Pentru fiecare locație am conceput noi programe și i-am rugat pe ei ( administratorii castelelor, n.r.) ca să caute parteneri în județ – cercetași, asociații care se ocupă cu copii, asociații sau grupuri artistice, de dans, de pictură, de orice fel, iar fiecare castel și-a conceput un program foarte interesant…. Fiecare locație a avut un moment simultan care s-a întâmplat la ora 13:00 și a durat până la ora 15:00 – un picnic.”
Castelele în harta noastră mentală
,, Noi dorim ca în toamnă să facem o Noapte a Castelelor și ne dorim ca la acel eveniment mult mai multe castele să își deschidă porțile. Noi, ca Grupul PONT și ca Coaliție a Castelelor, dorim ca aceste castele și aceste moșteniri construite să ne reintre în harta noastră mentală… să știm de aceste locuri, și să venim … orice organizație să ceară datele ( de contact, n.r.) de la noi sau de la castele și să organizeze programe aici, în aceste locații, pentru că fiecare castel este un lucru simplu, ca un nucleu la care se adaugă întotdeauna o curte – un spațiu foarte dotat și foarte primitor pentru diverse evenimente. Pe asta lucrăm noi, să nu uităm de aceste clădiri și să reintre în harta noastră mentală.”
,, Castele aflate în proprietate privată se ating mult mai ușor, că știi cu cine să vorbești… O pildă am dorit să zic, castelul din Răscruci, un castel foarte frumos din județul Cluj, este în proprietatea Consiliului Județean… foarte greu e să ajungi acolo, să găsești cu cine să vorbești, cine este responsabil… Un proprietar privat dorește să readucă oameni și să aducă programe în (aceste, n.r.) clădiri. Deci asta este și o problemă, și o oportunitate.”
Cum se pofilează viitorul?
,,Dorim să extindem inițiativa și spre alte castele, iar această primă ediție să fie ca o ofertă pentru celelalte castele, să vadă cât de mulți ( oameni, n.r.) vin, cât de mulți savurează castelele și grădina castelelor, cât de mult le place să vină și să se întâlnească și cu povestea castelelor. Aici, cu tururile ghidate foarte multă povești istorice se prezintă și este o oportunitate bună pentru ca locuitorii din apropiere sau turiștii care vor veni să cunoască cât mai bine această moștenire.”
Interviu realizat cu Gergő Mostis, expert în managementul evenimentelor culturale și comunicare din cadrul Grupului PONT
Foto: Castel în Transilvania
Ce facem cu castele noastre?
Dincolo de frumusețea acestor edificii și de potențialul enorm pe care aceste clădiri, cu spațiul care le înconjoară, îl prezintă, dincolo de aceste inițiative care vin să ne reamintească de comorile pe care le avem la doi pași de noi un aspect merită a fi punctat. Trăim lângă aceste edificii și, poate, le purtăm în gând adesea legându-le de niște amintiri valoroase. Ce am putea să facem pentru ele, castelele noastre? Am putea poate să desfășurăm mai des acțiuni de ecologizare, acolo unde situația o cere, am putea poate să nu transformăm aceste clădiri în ,,gropi de gunoi”, am putea să le cinstim mai des vizitându-le și cunoscându-le povestea. Sunt lucruri mici, la îndemână, însă atât de necesare, ca remediu împotriva uitării.
