Palatul Bánffy
Palatul Bánffy, cel care găzduiește în prezent Muzeul de Artă (Piața Unirii nr.30), reprezintă o frumusețe arhitecturală deosebită a orașului Cluj. Familia nobiliară maghiară Bánffy, Dionisie Bánffy împreună cu fiul său Gheorghe Bánffy, una dintre cele mai cunoscute din Transilvania, a fost cea care a ridicat impunătoarea capodoperă arhitectonică între anii 1774 și 1785. Gheorghe Bánffy (1746–1822) termină academia militară din Viena și devine comite de Cluj, iar din 1787 îndeplinește funcția de guvernator.
Unul dintre cei mai culţi aristocraţi ai vremii din Transilvania, guvernatorul Gheorghe Bánffy l-a desemnat ca şi constructor al palatului pe Johann Eberhard Blaumann (1733–1786), arhitect şi pietrar originar din Böblingen (Germania, landul Baden-Württemberg). Contele Gheorghe Bánffy a dovedit că nu este străin de domeniul arhitecturii datorită lui se dă ordinul roman faţadelor exterioare şi ionic curții din interiorul palatului. Pentru munca sa arhitectul Blaumann a fost plătit cu 12.000 de florini renani, 200 găleţi de vin şi 50 de cubuli de grâu, o răsplată în bani uriaşă comparativ cu salariul lui anual de 200 de florini pe care-l primea la Sibiu.
Blaumann nu a fost doar arhitect, el a efectuat ornamentele arhitectonice în relief ale tavanelor, dar și unele piese din piatră. Pentru aceste lucrări, Blaumann a fost răsplătit cu 4.000 de florini. Elementele de piatră a fost fost realizate împreună cu meşteri sibieni şi clujeni, precum Josef Edlinger, Josef Hoffmayer, toți fiind coordonați de Gottfried Hartmann (creația lui Hartmann este balconul cu coloane). De asemenea, sculpturile palatului, de o calitate remarcabilă, poartă semnătura sculptorului rococo clujean, Anton Schuchbauer.
11 ani de lucrări pentru a desăvârși o capodoperă
Construirea palatului și realizarea decorului plastic a luat meșterilor 11 ani, întreaga lucrare dovedindu-se una complexă. Frontispiciul rococo este compus din şase statui din piatră din mitologia greacă: Perseu, Apolo, Ares, Pallas, Atena, Artemis, Hercule şi blazonul familiei Bánffy cu grifon. Balconul faţadei din spate este susţinut de trei grifoni, iar ancadramentele semicirculare ale etajului sunt decorate cu busturi alegorice: cele patru elemente principale: Focul, Apa, Aerul, Pământul, cele patru anotimpuri şi cele patru continente: Europa, Asia, Africa, America.
Ce clădire i-a servit ca model lui arhitectului Blaumann în procesul proiectării palatului Bánffy din Cluj rămâne o enigmă. Există doar presupunerea că model ar fi fost un palat din Viena sau din Ungaria regală.
După finalizarea construcției, numeroase încăperi ale palatului au fost închiriate, încăperile spre piaţă ale parterului au fost dotate cu uşi separate, pentru magazine. De asemenea, locuinţa Contelui Banffy se afla la etajul aripii principale.
Împărăteasa Sisi, oaspete la palat
La palat aveau loc petreceri, baluri, dar și concerte, un invitat special care a susținut aici concerte fiind pianistul Franz Liszt, unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori maghiari. Palatul a găzduit și capete încoronate. Astfel în 1817 guvernatorul l-a ospătat aici pe împăratul Francisc I (1792–1835) al Austriei şi pe soţia lui, Carolina Augusta. Un alt împărat, Franz Joseph al Imperiului Austro-Ungar a poposit de două ori la palatul Banffy în anii 1852, respectiv 1887, fiind însoțit de împărăteasa Sisi.
După moartea contelui Gheorghe Bánffy, de-a lungul timpului, clădirea a fost folosită, la parter, ca spaţii comerciale, cofetărie, atelier foto, dar şi cinematograf, filmele fiind proiectate în aer liber.
În 1948 palatul a fost naţionalizat, proprietarii de atunci, Dionisie Bánffy şi mama sa fiind mutaţi într-o casă de la periferia oraşului. În anul 1962 Muzeul de Artă își desfășoară activitatea într-o parte a palatului, pentru ca din anul 1970 întreaga clădire să fie luată în folosință.
Restaurărilor din anii 1960-1970 au dat înfățișarea actuală a palatului. Atunci au fost efectuate mai multe lucrări, reboltite mai multe încăperi ale parterului, demolați pereţii de compartimentare neoriginali, reconstruite arcadele nordice afectate de cinematograf, iar intrările originale de la magazine au fost transformate în ferestre.
