„Orașul văzut din confortul casei” – episodul 2 din seria „Clujul Văzut Altfel: fie vorba între noi”
Vorbim azi despre orașul văzut din confortul casei și, implicit, despre privilegiul de-a fi stat acasă în ultimele două luni. Vă mai zicem despre una-alta despre un munte mic de-al Clujului și despre o inițiativă faină a unui mare festival clujean (care se ține, nu se ține…?).
Dezvoltată de către echipa Cluj.com, seria „Clujul Văzut Altfel: fie vorba între noi” și-a pus în plan să-ți apropie Clujul. În scurte episoade audio, în doar câteva minute, vom explora săptămânal fragmente din oraș sau din împrejurimi, noutăți și proiecte inedite din comunitate, vom descoperi împreună locuri și oameni #faini.
Puteți asculta aici varianta audio, iar mai jos, găsiți și o transcriere aproximativă și câteva imagini care completează mesajul. Așteptăm cu drag gândurile voastre!
Rutina din confortul casei. Cum arată orașul de la fereastra ta?
Am reușit în ultimele luni să ne ținem de rutina muncii de-acasă. Începem activitățile pe la ora 08:00-09:00 dimineața.
Eu una îmi fac o cafea și stau câteva minute la geamul din bucătărie. Socializez cu „măăăi”, așa i-am zis câinelui din vecini. E un câine de curte și cred că îi este tare dor să latre la necunoscuții ce trec pe stradă. E confuz și singur. Așa că stă zilnic cu privirile spre fereastră și n-am decât să-i zic vorbe, una-alta, să-i fac cu mâna.
O dată pe săptămână, cam pe la aceeași oră matinală, îi deschidem doamnei care face curățenie în scara blocului. Să îi punem apă în găleată. Nu îi mai deschide nimeni, cum se obișnuia înainte.
De fiecare dată când vine, îmi amintesc că să admiri orașul din confortul casei a fost un privilegiu în ultimele luni. Să stăm în siguranță, să putem limita contactul fizic cu ceilalți fără a renunța la un loc de muncă. Nu toți și-au permis acest lucru. Să lucrezi de acasă este un privilegiu al generației ăsteia care muncește în fața calculatorului, al celor care suntem cu spatele în pioneze nu de la muncă fizică, ci de la prea mult stat pe scaun.
Liniștea din casă…
Odată cu stagnarea aceasta, nu doar pe scaun cum era înainte, ci și în confortul casei, a venit însă și o oarecare liniște – întâi acompaniată de anxietăți de tot felul, apoi doar liniște. Parcă am stat mai răbdători în liniște și am privit de la fereastră orașul. Parcă am observat detalii și lucruri ce altădată nu ajungeau nicicum la noi.
Mi-am întrebat și colegii. Cum au văzut orașul din confortul casei lor?
În spatele blocului în care locuiește Izabela este șantier, așa că acea zonă a orașului nu excelează din punct de vedere vizual. Însă – citez:
„Dacă ar fi să mă concentrez pe sunete, în schimb, izolarea mi-a fost marcată de sunetul broscuțelor care s-au reîntors în lacul din apropiere. E așa de liniștitor să le ascult în fiecare seară.”
Pe Adela am întrerupt-o tocmai dintr-o sesiune de privit pe geam, în care admira, citez și aici:
„…copăcelul din fața blocului, care e imeeeeens. Nu îmi dau seama când a crescut atât. Îmi aduc aminte că mă cățăram în el când eram mică. Avea vreo 2-3 crengi… Acum cred că are 100. Am mai descoperit și că avem într-o curte vecină un copil cu o tobă improvizată, în care bate zilnic. Înainte de starea de urgență, nu l-am auzit niciodată.”
Ligia ne spune că s-a bucurat în ultima perioadă de răsăritul și apusul pe care nu le observase înainte, dar și de…
„…Copilul care se juca frumos cu mama lui în grădina din fața blocului și de copacii înfloriți care veghează și dau culoare atmosferei de acum.”
Iar Alexandra este un omuleț norocos, are o priveliște deosebită de la fereastră și, cum zicea ea:
„Este o plăcere să privesc Clujul de la fereastra mea. Pot să văd inima Clujului (Cetățuia), iar atunci când este o sărbătoare la noi în oraș, pot urmări minunatul foc de artificii.”
Ce s-a schimbat? Poate tocmai liniștea ce s-a lăsat, de când „vecinele care stăteau la taclale în fața scării și care analizau din cap până-n picioare fiecare om ce trecea pe stradă, ce avea în pungă, cum era îmbrăcat, au pus și ele deoparte obiceiurile de socializare și s-au distanțat…”
Eu mă bucur de câțiva brazi impunători în fața balconului. Nu văd decât fragmente din oraș, dar mi-e teribil de dor de plimbări aiurea prin natură, așa că brazii ăștia sunt mai prețioși decât aurul.
Brazii de pe drumul spre Muntele Bocului
Și-mi amintesc brazii ăștia de Muntele Bocului, ultima comoară descoperită la pas, întâmplător, înainte de-a intra România în starea de urgență. Era chiar ultimul weekend înainte de. Am scos mașina din parcare și ne-am pornit atunci spre Sălicea, încolo. N-aveam idee unde, noi stăteam deja în casă de vreo săptămână-două și simțeam nevoia de pădure și aer curat. Doar că la ieșirea din Cluj, de cum am intrat în Făget, era buluc de mașini și oameni. Probabil că tot Clujul a avut atunci aceeași idee și nevoie. Așa că ne-am tot dus. Nu prea știam unde, dar am zis că mergem până unde nu mai vedem picior de om.
Am luat-o pe drumul spre Liteni, apoi spre Valea Ierii. Nu am ajuns însă acolo, căci la răspântia de drumuri din Moara de Pădure, am cotit-o la stânga. Spre Muntele Bocului. Care-i un sat din comuna Băișoara – nici cel mai populat, nici cel mai renumit, nici cel mai vizitat. După ce s-au terminat toate casele, iar drumul a devenit periculos pentru mașină, am lăsat-o în vale.
Am urcat la pas chiar pe drumul ce duce spre sat. Vreo oră și ceva de liniște, cântec de păsări, vânt bacovian printre copaci.
Nu am ajuns în Muntele Bocului însă și nici nu ar fi fost indicat (deși sunt puțini localnici, ideea era să nu interacționăm cu alți oameni). A început să plouă și ne-am întors. Însă vom relua acel drum la pas cu prima ocazie. Poate ajungeți și voi pe-acolo. Sau pe alte drumuri…
UNITED, o inițiativă UNTOLD
Tot prin Apuseni au ajuns și pachete cu alimente și produse de bază pentru 200 de familii care aveau nevoie. Acțiunea a fost posibilă datorită platformei UNITED, o inițiativă UNTOLD, și a tuturor firmelor din România care au întins astfel o mână de ajutor. Tot prin intermediul lor, peste 6.000 de viziere au ajuns la spitalele din județul Maramureș, iar medicii din 7 spitale din România au primit mesaje de mulțumire sub forma unor inimi imense amplasate la intrarea în unitățile medicale. Ne bucură mult să vedem că organizatorii de evenimente și firmele din România dau dovadă de solidaritate.
Pentru antreprenori » consultanță gratuită
În ceea ce-i privește pe antreprenorii mari și mici, poate e bine de știut că prietenii noștri de la SEO 365 oferă consultanță gratuită în această perioadă sub forma unor sesiuni de câte o oră, online, în care puteți discuta despre provocări și strategii eficiente de marketing online cu oameni care au experiență în domeniu. Deci, SEO365.ro, găsiți acolo formularul pentru înscrieri » seo365.ro/consultanta-gratuita.
Și nu mai lungim vorba. Până data viitoare, aveți grijă de voi. Și poate ne spuneți într-un comentariu, în câteva cuvinte, cum arată orașul văzut din confortul caselor voastre – cu bune și cu mai puțin bune 🙂
