Old Friends Pub: Un pint de Guinness și-un pic de Cluj!
E soare, iar sub razele primăvăratice străzile ce coboară din Zorilor spre centrul orașului par să te poarte într-o aventură. Trebuie să mă întâlnesc cu o doamnă, pe strada Bogdan Petriceicu Hașdeu, dar este pentru prima dată când merg pe jos și tot ce mă întâmpină îmi suscită interesul, chiar și casele construite una în cealaltă, balcoanele ce iau din aer. E așa o înghesuială și puțin bun gust. Din când în când zăresc și armonie, echilibru, spațiu. Asta mă bucură nespus. Îmi așez pălăria irlandeză bine pe cap deoarece atentă la detaliile din stradă mi se rotise, iar funda nu mai era pe dreapta, ci, undeva, aiurea.
Razele de soare se ascund și începe o ploaie măruntă. Cobor pe strada Păstorului, iar pe colț, la intersecția cu strada Hașdeu îmi ia ochii lemnul și întregul decorul din față. Mă opresc să dibuiesc despre ce-i vorba, iar niște litere îmi dezleagă misterul: Old Friends Pub. „Trebuie neapărat să intru”, îmi zic, în gând, pentru mine, amintindu-mi de pub-urile din Temple Bar din Dublin.
Însă un pic mai încolo mă aștepta o doamnă, la o întâlnire de lucru. Mi-am onorat întâlnirea. Iar după, n-am rezistat tentației de a intra în Old Friends Pub.
Cum ploaia încă își făcea de cap, îmi găsisem locul cel mai potrivit de a-mi adăposti pălăria atât de în ton cu berea Guinness de pe afișe. M-am așezat în liniște deplină la o masă, iar detaliile mă furaseră de tot: niște fotografii mari cu pub-urile atât de cunoscute, un ceas vechi, niște reclame interesante de la savuroasa bere neagră irlandeză, bărmănița roșcată. Dorul de Dublin, de străzile și pub-urile lui zgomotoase din Temple Bar, care ardea mocnit de ceva timp, l-am stins cu ce descopeream pe neașteptate în Old Friends Pub.
Pălăria am așezat-o pe masă, un element atât de „în cadru” cu ce găsisem la Old Friend Pub. Un pint de Guinness m-a reîntors în orașul de pe River Liffey al lui Bram Stoker, scriitorul care la născocit pe Dracula.. Revedeam ușile victoriene de la casele irlandeze, revedeam gardurile lor vii care țin loc de poartă, simțeam mirosul insistent al ploii și gustul fără cusur de Guinness.
Sunt în Old Friends Pub, dar cu un pint de Guinness, în lumea boemă a lui Samuel Beckett. Senzația așa de intens trăită în trecut, mă împiedica să mă ancorez cu totul în prezent. La o masă vecină doi tineri își așteaptă pastele. Un tânăr tocmai ce intră și comandă, normal, în românește.
Sorb ultima picătură de pint de Guinness care oprește ploaia. Îmi pun pălăria irlandeză și urc pe Păstorului. Drumul e așa de abrupt și n-are cum fi Dublin.
