O zi prin Râmeț – Ponor (Munții Trascău)
Într-o zi cețoasă și ploioasă, ne-am pornit spre Râmeț. Și ne-am convins, încă o dată, de cât de interpretabile sunt noțiunile de „vreme bună” sau „timp urât”.
Să ieșim din casă duminică la ora 08:00 dimineața, când afară e cam ceață și plouă cu picuri mici și grăbiți, nu ar fi fost prima noastră opțiune. Ne-ar fi fost greu să ne mobilizăm dacă nu erau atât de hotărâți cei de la Transylvania Mountain Festival. Pentru această zi, aveau în program o tură pe biciclete în Băișoara, după ce, cu o zi înainte, a avut loc o tură MTB prin Făget. Cum însă prin Băișoara a plouat serios, iar vremea se anunța cu adevărat nefavorabilă, cei din echipă s-au adaptat rapid și au ales alt traseu…
Informații utile: Cea de-a treia (exp)ediție a festivalului internațional montan Transylvania Mountain Festival a avut loc în perioada 20 octombrie – 15 noiembrie 2020, într-un format adaptat contextului actual din regiune, cu evenimente atât online, cât și în format clasic, sub forma unor drumeții, ture de ciclism montan, ateliere educative, expoziții sau proiecții de filme. Tema competițiilor TMF 2020 a fost „Povești Verticale”.
Programul complet poate fi găsit pe pe site-ul festivalului și vă recomandăm cu drag să vă înscrieți din timp și să participați la următoarele ediții. Expedițiile continuă! 🙂
Cum a fost prin Râmeț? Descriere & fotografii:
Ne-am pornit așadar din Cluj, somnoroși nevoie mare, spre Aiudul de Sus. Ce ne aștepta dincolo de această localitate pare-a fi scos din tolba cu povești fantastice și basme de când lumea. Nu suntem fotografi sau videografi de meserie (poate nu-i nevoie să spunem, este evident), iar imaginile nu au surprins decât puțin din frumusețea momentelor pe care le-am trăit aici.
În timp ce grupul de cicliști curajoși (au parcurs mai bine de 30 km în această zi, pe un teren provocator), se pregătea să pedaleze prin satele din Munții Trascău, noi ne roteam privirile de jur împrejur. Încercam să ne decidem către care stâncă, pădure sau vârf de deal ne vom îndrepta întâi.
Experiența noastră – la pas (și cu mașina)
Am admirat cheile de la înălțime și am priceput cum se face că într-o zi „urâtă”, lumea poate fi nespus de frumoasă. Un pâlc de arbori arămii, prea pitorești în liniștea lor, ne-a făcut să ne oprim. Așa am descoperit o mulțime de brândușe movulii.
La intersecția dintre drumul județean 107I, pe care ne aflam noi, cu drumul de țară ce duce spre satul Cotorăști (DC 230 pe hartă), pe lângă antenele de comunicații, pe poteci făcute de vaci, am urcat spre ce ni se părea a fi cel mai înalt vârf din zonă. Scopul? Să mișcăm și noi puțin, să ne încălzim. Să vedem mai bine marea de nori și ceață ce cuprindea întreaga vale.
Cu gândul la ceilalți, aflați pe câte două roți, mai bine organizați și cu un traseu clar stabilit, vreme de-un minut ne-am străduit să le dăm și noi un nume potecilor pe care încercam să ne potrivim pașii. S-au rostit și s-au pierdut prin ceață doar două variante: „track-ul vacilor” și „traseul măceșelor”. La coborâre, am zărit trei căprioare. Ne-au zărit și ele pe noi și și-au continuat fuga în salturi. Întorși la drum, pentru a recupera mașina, ne-am oprit la izvor și am aruncat priviri apreciative unor crestături în lemn.
Trei-patru ore au trecut în zbor, așa că ne-am întors la punctul de întâlnire. Cu poftă încă de plimbare, ne-am pornit să-i întâmpinăm pe cicliștii participanți la tura organizată de TMF – pentru că orice efort merită răsplătit cu entuziasm și aplauze! 🙂
Pe unde am fost (localități): Cluj-Napoca – Aiudul de Sus – Pădurea Sloboda – (Cotorăști) – Râmeț – Brădești. De mers cândva și prin chei: Cheile Mănăstirii, Cheile Râmețului, Cheile Geogelului, Cheile Pravului, Cheile Piatra Bălții.
Experiența participanților la tura de MTB
Sigur, nu putem vorbi în numele lor, ci doar în calitate de observatori și culegători de trăiri și experiențe. Unii erau la fel de somnoroși ca noi la primele ore ale dimineții, alții erau deja plini de energie și entuziasm; toți erau pregătiți să pornească pe traseu și să își depășească limitele.
Tura aceasta, organizată în colaborare cu Ride Now, în cadrul Transylvania Mountain Festival, a fost recomandată celor cu un minim de experiență în MTB și cu o condiție fizică de nivel mediu.
Start: Ajunși la punctul de plecare pe traseu, au început hotărâți să se echipeze: bicicletele jos de pe mașini, căștile pe cap, apa și snack-urile verificate. Mănușile testau deja ghidoane. După explicațiile cu privire la traseu și îndrumarea oferită de Cătălin Grigoriu, instructorul MTB al grupului, i-am privit cum se îndepărtează… Urmau să parcurgă peste 30 km în câteva ore!
Final: Aici s-au suprapus cele două experiențe – cea în care le-am ieșit în întâmpinare pe când mai aveau o ultimă porțiune de pedalat. Această ultimă urcare a fost o provocare pentru grup. Nu mi-am dat seama cât de frumoși erau toți oamenii aceștia. E minunat să vezi oameni plini de viață – în ciuda epuizării sau a efortului depus. Este un contrast la fel de izbitor precum cel dintre „timpul urât” și frumusețea acestor locuri. Poate când îți depășești limitele, devii mai frumos. Mișcarea și efortul fizic te fac să emani sănătate și bine.
Cert este că lumea, cu oameni și peisaje deopotrivă, poate fi frumoasă chiar și într-o zi aparent urâtă.
Mulțumim Transylvania Mountain Festival pentru invitație!
Și câteva fotografii care ne vorbesc despre o zi în Râmeț – Ponor pe două roți:
Fotografii: Iulia Marc, Tarfin Æ, Gabi Roșca
