Partea I: Laguna Albastră
Simțeam nevoia de o ieșire „echilibrată” – în natură, însă nu chiar în vârf de munte; cât să ne dezmorțim puțin, să petrecem câtva timp într-un loc drag nouă, dar poate și să luăm la pas așezări și spații neștiute. Am ales Laguna Albastră.
Deși unii dintre noi au fost pe-acolo în repetate rânduri, alții… n-am fost. Da, știm. Însă lacurile nu sunt neapărat atractive pentru toată lumea (indiferent cât de pitoresc și promițător le-ar suna toponimele).
În schimb, ce-i sigur e că îndrăgim hărțile; v-am mai spus oare? Drept urmare, nu pornim la drum fără a arunca o privire pe Google Maps, cel puțin. Și cum ne gândeam că, din diverse motive, s-ar putea să nu zăbovim prea mult la Lagună, ne-am hotărât să facem un circuit de-o zi, în funcție de ce-am mai zărit pe hartă: să mergem spre o altă mică lagună din zonă, de exemplu (căci Laguna Albastră nu-i singură prin Aghireșu), să ne îndreptăm apoi spre Gipsurile de la Leghia (nu știam nici acolo ce urma să descoperim), iar la final de zi, ca să fim 100% împăcați, să admirăm apusul din Cheile Păniceni, pe care le-am descoperit în pandemie și a fost dragoste la prima vedere.
Prima oprire: Laguna Albastră
Mai norocoși de-atât, nu se putea: am ajuns la Laguna Albastră pe când se scălda în razele soarelui, cu dunele de nisip din împrejurimi acoperite încă de omăt! Peisajul era parcă din altă lume, cam acela era sentimentul. Turcoazul lacului, nuanțele maronii dinspre pădure, galbenul stufărișului și albul zăpezii și-au dat întâlnire într-un tablou neașteptat. Știam că, alături de alți factori naturali, lumina era importantă dacă voiam să ne clătim privirile într-o lagună albastră, așa cum era cea pe care o tot vedeam prin fotografii. Așteptările ne erau, așadar, temperate. Și trebuie să spunem: întâlnirea aceasta cu Laguna Albastră a fost exact cum trebuie.
Dacă mergeți: Explorați fiecare potecă, urcați pe dune (sunt și câteva grote acolo sus, rămase în urma exploatărilor miniere), stați în liniște, plimbați-vă prin pădure și admirați toate culorile și peisajul acesta straniu. Alegeți o zi senină, pentru o primă vizită. Ulterior, va fi oricum interesant de redescoperit Laguna în diverse ipostaze.
Dacă vreți să înțelegeți locul: Lacul s-a format pe locul unei foste mine de caolin (care este un soi de argilă albă, cu nuanțe gălbui-verzui, folosită în ceramică, dar și pentru hârtie sau sticlă), mină ce aparținea de Exploatarea Minieră Aghireșu. De altfel, întreaga zonă are o bogată istorie a activităților miniere și de carieră și, dacă sunteți interesați să o cunoașteți în detaliu, vă recomandăm să parcurgeți capitolul al II-lea din Strategia de Dezvoltare – Comuna Aghireșu – Județul Cluj (aprox. pag. 14 – 60).
Mina de aici, unde azi avem Laguna Albastră, a fost la un moment dat inundată de apele izvoarelor subterane, acumulându-se treptat, la suprafață, și ape meteorice (în urma ploilor și a topirii zăpezii).
Nuanțele acestea de turcoaz care îi fascinează și cuceresc pe vizitatori se datorează reziduurilor de caolin de pe fundul apei. Și încă ceva: nu sunt pești în apă, deși pescari am găsit pe marginea lacului. 🙂
Știați că? | În anul 1888, Fabrica de la Aghireșu devenea primul producător de ipsos din România, având astfel o tradiție de peste un secol în acest domeniu…
A doua oprire: încă o lagună (văzută de sus)
Iubim hărțile pentru că, studiate cu atenție, ne oferă tot soiul de informații pe care nu le găsim altfel nici pe Wikipedia, nici în ghidurile turistice. Cum ar fi faptul că, pe lângă Laguna Albastră, terenul promite tot soiul de alte comori. Încă o lagună, de exemplu. Sau cel puțin alte câteva bălți și formațiuni de nisip pe care să le luăm la pas.
Cert este că, întâi de toate, am lungit drumul de întoarcere la mașină, putem să o numim un soi de rătăcire intenționată. Apoi, am părăsit drumul „principal” (și mașina!) și am mers o bucată de drum (forestier, să-i zicem) pe la marginea pădurii. Însă cum era mocirlos și băltit, căci abia se topise zăpada, l-am părăsit și am urcat prin pădure. Am văzut cea de-a doua lagună doar de sus, așadar. Și ne-am zis că vom reveni în zonă, poate cu mai multe poze și informații.
Însă nu promitem, căci mesajul nostru ar fi, de fapt, să explorați; să vă luați bocanci sănătoși în picioare, întâi, și să rătăciți în liniște, cu respect pentru natură.
Cine știe, poate zăriți dune de nisip, ape verzi și albastre, vreun cuib într-un copac de-un metru sau un copac plin de… mâțișor (eram familiarizați cu acele ramuri sau cu salciile tip arbust, mai mici, pe marginea apelor, însă aici am văzut pentru prima dată un copac în toată regula cu astfel de înflorituri tip mâțișor, plin de vâsc, de altfel).
Dezvăluire: prima oprire nu a fost, pentru noi, chiar la lagună. Ne-am oprit vreo 20 de minute, chiar înainte de intersecția drumurilor spre Lagună vs. Cornești să admirăm niște… vaci, pe-un deal. Nu ne pricepem la rase, dar parcă erau Scottish Highland – cu blană lungă și coarne mari.
Va urma
Ne bucurăm să fim incluși în lista de locuri de vizitat în România publicată de editura educațională internațională Twinkl.
