O gura de rai.
Mă plimb, fără ţintă precisă, pe străzile Clujului, singură şi cu capul în nori. Merg, stau, merg din nou, contemplu oraşul oraşelor – Clujul, bineînţeles, şi mă gândesc ce binecuvântaţi suntem noi, clujenii, de Dumnezeu. Mai fac câţiva paşi, iar mă opresc şi mă întreb, totuşi, dacă trebuie să aleg un loc preferat, care e acela? Realizez că nu am un loc anume din Cluj care să îmi placă mai mult, nu am un loc preferat pentru că mi se pare şi anormal să ai un loc preferat, Clujul este minunat prin toate elementele care se îmbină perfect.
Totuşi, dacă tot se aproprie cu paşi repezi sărbătorile de iarnă, sărbători care ne cheamă pe toţi, tineri şi bătrâni, bogaţi sau mai puţin bogaţi, culţi sau mai puţin culţi să devenim din nou copii, să devenim mai buni, mai generoşi, mai solidari şi mai apropiaţi atât de sufletul nostru cât şi de sufletul celorlalţi, m-am gândit să aduc la lumină o clădire peste care, consider eu, s-a pus puţin praf, praful ipocriziei şi ignoranţei noastre. Majoritatea dintre noi trecem zilnic pe lângă Catedrala Ortodoxă care pentru mulţi reprezintă o gură de aer proaspăt pe care poţi să o iei dimineaţa, înainte să mergi la şcoală sau la serviciu, după-masă, când pentru a putea intra în catedrală trebuie să faci faţă atacurilor porumbeilor din Piaţa Avram Iancu sau seara, când luminiţele colorate reflectate de fântână ne dau o pace înterioară specifică doar Clujului.
Catedrala noastră ortodoxă este a treia ca mărime din ţară şi a fost ridicată la iniţiativa episcopului Nicolae Ivan din anul 1919, imediat după Marea Unire. A fost construită în perioada anilor 1920-1930 pe spaţiul parcului din faţa Teatrului Naţional. Poartă hramurile ,,Adormirea Maicii Domnului’’ şi ,,Buna vestire’’. Un detaliu pe care, poate, puţini dintre noi îl realizăm este faptul că a fost poziţionată în sens opus celorlate biserici care au altarul spre răsărit din cauza condiţiilor de urbanism.
Această capodoperă a arhitecturii clujene este o sursă de căldură şi de linişte pentru toţi clujenii dar şi pentru turiştii oraşului, este locul în care poţi să vezi diferenţa dintre ceea ce eşti şi ceea ce eşti făcut să fii, este locul în care poţi să admiri frumosul din minusculele si rafinatele mozaicuri. Aici poţi să-ţi şlefuieşti convingerea, să-ţi căleşti personalitatea spunând o rugăciune pentru tine sau persoana iubită, sau, de ce nu, pentru toţi drumeţii vieţii. Dar nu doar ortodocşii sunt bine veniţi în acest spaţiu al cultivării sufletului ci toţi cei care doresc să se împărăşească de o vizită sau trăire specială. De exempul, dacă bine ţin minte, anul trecut la concertul de colinde a fost şi un cor catolic.
De asemenea, la subsolul catedralei se află un muzeu care este dovada vie a rădăcinilor noastre româneşti, aici existând numeroase icoane pictate pe lemn şi sticlă, obiecte de cult, potire, manuscrise liturgice din secolele XV-XIX şi tipărituri din secolele XVII-XIX ce provin din diferite centre tipografice româneşti. Tot la subsolul catedralei se află şi cripta ierarhilor care au scris o filă frumoasă în istoria oraşului nostru.
Astfel, dacă simţi nevoia de înalt şi de frumos, catedrala este locul ideal. Dacă eşti în căutarea unei ,,guri de rai pe-un picior de plai’’ hai la Cluj, nu vei pleca nemulţumit, garantez universul liniştitor pe care numai sărbătorile clujene ştiu să-l deschidă!
Articol scris de Malina Prundus
Fotografie realizata de Alina S.
