Nebunia… de moment
Cu siguranţă, luna care tocmai a trecut ar merita să primească de la noi – clujenii – titlul de cea mai încărcată lună de până acum. Încărcată cu energie pozitivă, cu bună dispoziţie, cu oameni frumoşi care au ajutat să nască sau să renască anumite evenimente importante şi emblematice pentru Cluj precum Napoca Jazz Blues & Wine festival, Festivalul 18 +, Family Olympics, Zilele Clujului, Cluj Arena Music Fest, grandiosul TIFF şi multe altele.
La o primă vedere, sunt nişte evenimente normale, poate chiar banale… ce poate să aibă atât de special un festival de film sau nişte zile ale unui oraş? Sincer, din prisma mea, oraşul chiar a prins culoare: după toată albeaţa obositoare a iernii, am trecut la rozul bombon de la Zilele Clujului, la griul metalizat de la Cluj Arena Music Fest, la roşul romantic şi misterios de la TIFF.
Astfel, ai de unde să alegi. Dacă vrei să fredonezi binecunoscutul hit al lui Loreen mergi în Piaţa Unirii alături de alte câteva mii de clujeni; dacă vrei să vezi un film de calitate mergi, evident, la TIFF unde oferta e foarte variată, de la EducaTIFF la drame sau chiar comedii; daca vrei să înlocuieşti micii – brandul românesc – cu ceva mai ,,uşor’’ poţi să deguşti mâncare coreeană sau orice alt tip de specialităţi culinare prezente la Zilele Clujului. Chiar şi pentu persoanele mai în vârstă sau, să zicem noi, cu mai puţină energie, se găsesc activităţi potrivite la fiecare eveniment important din Cluj.
Cu atâtea oportunităţi te întrebi cum să mai ai timp de învăţat pentru evaluarea naţională, pentru teze, pentru BAC sau pentru sesiune? Când tu zilnic ai o grămadă de opţiuni de a petrece timpul, nu ai cum să rămâi în casă, pentru că sigur în toată paleta de culori a evenimentelor o să găseşti una pe placul tău. Totuşi, ce au aşa special aceste evenimente din Cluj? Mai mult ca sigur, totul porneşte de la oameni, oameni care, atunci când îi vezi pe stradă, îţi fac o adevărată bucurie: doar când vezi zâmbetul unui voluntar de la TIFF, parcă toate problemele tale s-au rezolvat, iar când vezi milioane de oameni cântând în cor la concertul celor de la UB 40 sau Deep Purple, parcă viaţa nu mai e chiar aşa de plictisitoare.
Aceste evenimete ne scot pe toţi inevitabil din monotonie, îţi dau posibilitatea să te exprimi, să îţi descarci toată energia negativă pe care o ai. Unii îşi descarcă energia într-un mod mai ciudat, făcându-ne pe noi ceilalţi să ne uităm unii la alţii, întrebându-ne: „Oare cel de acolo chiar e nebun?”. E ciudată, dar în acelaşi timp funny, pentru că şi privirea aceea de ,,oare e nebun” este o privire prietenoasă, pentru că şi ceilalţi înţeleg că aşa te exprimi tu, cântând cu toată vocea refrenurile lui Voltaj, Loreen, UB 40 etc.
Orice clujean după un asemenea eveniment îşi pune întrebarea: „Sunt sau nu sunt normal?”.Astfel, fiecare dintre noi trăieşte o nebunie de moment atunci când participă la aceste evenimente. Eu de exemplu, mi-am dat seama vineri seara împreună cu Călin de la Voltaj, plus alte câteva mii de oameni, că trebuie „să dau vina pe Voltaj”, pentru că „sunt un pic pic îndrăgostit” şi pentru că am impresia că „lumea e a mea”. Poate unii, datorită faptului că „mi s-a pus pata pe tine”, au conştientizat că „am fost un fraier când tu ai plecat plângând”. La un moment dat, pe toţi ne-a apucat puţin melancolia, pentru că „vara trecută îmi spuneai că sunt valul ce îl aşteptai”, dar tot împreună am realizat că „e atât de scurtă vara şi e plin de flori”.
La sfârşitul tuturor evenimentelor din această lună, am realizat cu toţii că orice clujean „poate fi mai sus de locul doi”, mereu „tânăr ca la douăzeci de ani, fără griji şi fără bani”.
Un articol de Mălina Prunduş
