Mystery Cluj – Descopera misterele Clujului
“Toate fiinţele umane se nasc cu nevoia de a asculta şi de a spune poveşti… dar cea mai mare nevoie a lor este aceea să aibă poveşti incredibile de trăit.” – Harvey Cox
Primul Halloween clujean
… de fapt, primul Halloween “sarbatorit”.
Din Piata Unirii, unde am participat la turul ghidat al orasului alaturi de Cluj Guided Tours, eveniment care a marcat incheierea sezonului de tururi gratuite organizate de acesti ghizi voluntari atat de dedicati activitatii lor ne-am indreptat voiosi inspre Padurea Hoia-Baciu, unde ne astepta un tur ghidat de noapte, prin padure, alaturi de cei de la Hoia-Baciu Project, Transylvania Quest Games si The Dungeon.
Ajunsi la capatul strazii Alexandru Donici, ne-am facut curaj si ne-am avantat in padure, la inceput timizi, apoi din ce in ce mai dornici de a ajunge la focul de tabara care se vedea printre copaci, acolo unde „caldura ne zambea”. Ne-am strans in jurul focului, organizatori, frigurosi, elfi, doctori, un catel, ba chiar si doamna Moartea a stat sa-si incalzeasca oscioarele batrane si ostenite de drumurile pe care le tot bate. In noaptea de Halloween, sindicatul spiritelor a hotarat sa dea liber tuturor spectrelor din umbra in lumea noastra, de aici vizita neasteptata a… Doamnei.
La ora 21:00 am pornit prin padurea Hoia, entuziasmati de ce am putea gasi acolo. Cred ca fiecare oscilam intre dorinta de a descoperi ceva paranormal, ceva din povestile cu OZN-uri si infiorarea de a fi pusi fata in fata cu astfel de situatii. Ghidul, Alex ne-a impartasit cateva aventuri ale sale de prin padure si trebuie sa recunosc ne-a pus putin pe ganduri …
Cand pe drumul din jurul padurii cu luminile orasului in stanga noastra, cand prin padure, ferindu-ne de crengi, radacini si gropi am ajuns in Poiana Rotunda, unde ne astepta Darius, care a pregatit un program de exercitii de respiratie si auto-control. Recunosc ca nu am reusit sa stapanesc arta controlului respiratiei astfel incat energia vitala a vietii sa poata fi mai bine dirijata. A fost micul meu esec.
Am pornit din nou la drum cu un mic regret ca noaptea e pe cale sa se incheie… De undeva de sus, Timpul zambea malitios: „V-am facut-o! Credeati ca am uitat de voi? Hai, toata lumea acasa!” Si spre casa ne-am indreptat cu pasi grei, poate obositi, poate inca dornici de a explora fiecare coltisor al padurii. Au mai ramas frunze nerascolite.
Bloopers
Am obiceiul de a transforma noile experiente in amintiri… aparte. Nu intotdeauna intentionez sa fac asta, dar in 99% din cazuri mi se intampla involuntar. E ca si cand kharma este pusa pe sotii:
“Hmm… Oare ce o sa fac de data asta?! Ohh stiu! Hai sa concentram toate fortele universului, sa plantam o balta plina de noroi in drum, iar Iulia sa treaca pe acolo si …”. Am ramas aproape desculta. De 2 ori in aceeasi noapte. De Halloween. In padurea Hoia-Baciu.
Intreaga noapte am continuant in aceeasi nota. Nu am avut la noi nicio sursa de lumina, asa ca ne-am “asociat” cu cine parea dispus sa tina lanterna astfel incat lumina sa bata mai departe de el, iar noi sa vedem in sfarsit pe unde calcam.
Din 5 in 5 minute, Iulia si Adela verificau daca mai sunt pe langa ele. Lucian ne observa din spate. Nu inteleg cum de le-am lasat impresia ca m-as putea desparti de grup. Povestile lui Alex – ghidul din Hoia Baciu Project – despre experientele sale si ale prietenilor sau in padurea Hoia m-au impresionat intr-un mod care nu mi-ar face cinste daca l-as nota aici. 🙂
Cu toate astea, noaptea a fost minunata. S-a lasat cu povesti, rasete, noi cunostinte si multa energie pozitiva.
