Miros de sarbatori.
Ce poate fi mai frumos, decât un oraş gătit pentru a sărbători venirea acelei perioade din an în care bucuria ne cuprinde inevitabil, Crăciunul?
Beculeţe multicolore ce îţi iau ochii, un brad ce îţi pare înalt până la cer, ce se iveşte semeţ de printre băncile peste care deja s-a aşternut un strat de nea, căciuli şi fulare de sub care cu greu poţi zări un nas roşu, şi veşnica aromă de portocale ce parcă a cuprins totul, chiar şi oamenii, ce te urmăreşte oriunde ai merge, făcându-te să o simţi toată, să guşti aroma Crăciunului.
Cu doar câteva zile înainte de 1 Decembrie, sărbătoarea tuturor românilor de pretutindeni, mă întrebam ce lipseşte oare din peisajul acela albicios ce prindea parcă uşor-uşor contur în veşnicul, şi în acelaşi timp, efemerul, oraşul unde la fiecare pas poţi găsi o operă de artă, Cluj.
Abia când s-au aprins toate ornamentele de iarnă din oraş am realizat ce norocoasă sunt defapt. Locuiesc în locul în care, iarna străzile ” iau foc”, fiecare pas făcut este urmat de o subtilă senzaţie de frig,căldură, seninătate în suflet.
Pe lângă toate aceste tentaţii ce te atrag constant, în casa fiecărui clujean ce se respectă, poţi găsi în preajma Crăciunului, pe lângă simbolurile clasice ale prezenţei acestuia, bradul sclipitor, mireasma îmbietoare de cozonaci şi prăjituri ce ne gâdilă nasurile încă din prag, senzaţia că sunt dornici de a răspândi spiritul Sărbătorilor, de a vesti Naşterea Mântuitorului, senzaţia că parcă te aşteptau să vii, chiar dacă aceea e prima dată când îi întâlneşti, şi odată pornită colinda, simţi că toată acea euforie interioară ce şi-a făcut loc în tine până atunci, se regăseşte şi în atâtea alte suflete.
Toată această armonie perfectă Crăciunului nu ar fi posibilă fără implicarea clujenilor, care prin gesturi mici, dar semnificative, reuşesc să insufle atâta bucurie, dăruire, dorinţă de împărtăşire a celei mai mari sărbători, prin cântări ce răsună armonios din fiecare colţişor de străduţă, colindat iar şi iar.
Chiar dacă ai crescut, şi simţi că sună penibil să mai mergi la colindat, nu ţine cont de asta, urmează tradiţia, aceasta nu ţine cont de câţi ani numeri, ci de cum ştii să vesteşti Crăciunul, cum reuşesti să retrăieşti copilăria când te bucurai cât de multe nuci şi mere ai obţinut, nu aveai nici o ruşine sau reticenţă, din contră, mergeai la cât de lume era posibil într-o zi.
Atâta timp cât are cine să-i umple „cotloanele” de cântări, voie bună şi spirit etern, Clujul va rămâne o mândrie a Ardealului, ce, mai ales la vreme de Sărbătoare, conturează centrul perfect al tuturor românilor mândri de provenienţa lor.
Cu fiecare ocazie în care Clujul reuşeşte să îşi înfrumuseţeze bogăţiile şi să creioneze o atmosferă feerică, mă face să simt că nu aş putea găsi nicăieri pe acest pământ un oraş mai frumos, mai plin de valoare, de cultură, mai înţesat de oameni frumoşi, mai grandios şi măreţ prin locuri atât de simple, precum mult iubitul nostru Cluj.
Articol scris de Mary Sarb
Fotografie realizata de Pacurar Andrei
