La Someșul Rece se învață anual „Arta de a trăi” / Despre meditația Vipassana
Puțini știu că la Cluj există un centru de meditație Vipassana. În fiecare an, la Someșul Rece se întâmplă un fenomen interesant care poate părea ciudat pentru unii, revelator pentru alții. Timp de zece zile, cei care aleg să participe la „retreatul”(retragere) de la Someșul Rece acceptă de bunăvoie să intre într-o lume specială, de auto-observare, în care singura comunicare se face cu propria ființă și cu mersul nefiresc al propriilor gânduri. Imaginați-vă zece zile din viețile voastre în care nu vorbiți decât cu voi înșivă. Sună înfricoșător, nu?
Cum am aflat despre…
Am avut ocazia de a povesti în amănunt cu o persoană extrem de inteligentă, sceptică și realistă, conștientă, care amendează orice e fals și lipsit de valoare, și care a participat vara aceasta pentru prima dată la tabăra de meditație Vipassana de la Someșul Rece.
Mă așteptam să aud reacții de dezaprobare, de reticență și precauție vizavi de un proces meditativ cu care nu era mai deloc familiară și ale cărui principii de tăcere și auto-observare nu păreau tocmai concludente. În schimb, ceea ce am descoperit în urma discuției despre meditația Vipassana de la Someșul Rece se înscrie într-un cu totul alt registru…
Înainte de toate, scurte lămuriri
Vipassana, care înseamnă arta de a vedea lucrurile așa cum sunt în realitate, este una dintre cele mai vechi tehnici de meditație din India. Această cale de auto-transformare prin auto-explorare se axează pe un antrenament mental puternic, care implică interconectarea minte-corp.
Cursurile de zece zile se realizează pe baza unui Cod de Disciplină și implică o muncă asiduă cu sine însuși. Există trei pași în meditația Vipassana: primul este acela de a respecta un cod simplu de conduită morală (de exemplu, nu ai voie să consumi alcool) prin care participanții își calmează mintea și se pregătesc pentru procesul de auto-observare. Următorul pas este de a-ți dezvolta treptat un control al minții, prin atenția exclusivă asupra fluxului respirației, în cele mai mici detalii. Din ziua a patra mintea se calmează și este suficient de concentrată ca să practice meditația Vipassana: observarea senzațiilor corporale, înțelegerea naturii lor și dezvoltarea echilibrului mental și emoțional.
Pentru cei curioși, programul obișnuit al unei zile de meditație Vipassana arată cam așa:
4.00: Gongul de deșteptare
4.30 – 6.30: Meditație
6.30 – 8.00: Mic dejun și odihnă
8.00 – 9.00: Meditație (Fermitate/Adhitthana)
9.00 – 11.00: Meditație
11.00 – 12.00: Masa de prânz
12.00 – 13.00: Odihnă și interviuri cu îndrumătorul
13.00 – 14.30: Meditație
14.30 – 15.30: Meditație (Fermitate/Adhitthana)
15.30 – 17.00: Meditație
17.00 – 18.00: Pauza de ceai
18.00 – 19.00: Meditație (Fermitate/Adhitthana)
19.00 – 20.15: Discursul de seară al lui S.N. Goenka (profesor de meditație Vipassana în tradiția lui Sayagyi U Ba Khin, maestru buddhist)
20.15 – 21.00: Meditație
21.00 – 21.30: Întrebări adresate îndrumătorului
21.30: Stingerea
În România există un singur centru recunoscut la nivel internațional de meditație Vipassana, aşa cum este predată de S.N. Goenka, în tradiţia lui Sayagyi U Ba Khin. Nu este o afacere care se bazează pe profit, participanții nu trebuie să achite nicio taxă obligatorie, nici măcar pentru costul cazării și mâncării. Cheltuielile de administrare se acoperă din donații. Cei interesați pot afla mai multe informații de la Fundația Vipassana România din Cluj ([email protected]).
Experiența personală bate filmul
Revenind la discuția cu prietena mea, participantă la tabăra de la Someșul Rece, și care, repet, este una dintre cele mai conștiente persoane pe care le cunosc, am rămas plăcut suprinsă să constat deschiderea și bucuria cu care mi-a povestit despre o experiență dură și edificatoare.
Suntem angrenați în atâtea activități zilnice și ne lăsăm măcinați de atâtea gânduri încât simpla idee de a ne concentra complet doar pe respirație pare imposibilă. Ei bine, cu practica Vipassana am aflat că acest proces, în care ești atent doar la fluxul respirației, la felul în care aerul intră și iese constant din corp, poate fi uneori dureros. La fel cum trebuie să acceptăm că nimic nu e permanent, totul vine și trece, precum aerul care ne ghidează respirația. Tot așa, dureroasă poate fi și lupta cu miile de gânduri care ne inundă mintea în fiecare secundă.
Dar, la finalul celor zece zile de meditație, pleci cu o idee mai clară despre cum arată viața trăită în echilibru și armonie. Și, conform spuselor prietenei mele, te întorci la aceeași viață, cu aceleași probleme, gânduri, nemulțumiri, dar parcă-ți vine să respiri mai bine, să practici mai des exerciții de atenție și conștiență, să lași lucrurile să vină și să plece. Miracole nu se întâmplă, în orice caz.
